Unde ești?
Ai plecat și te-ai dus și nu știu unde ești,
De m-auzi, vino iar, ca să știu că trăiești.
Și-am să-ți scriu, zi de zi, dorul meu pe tăceri,
Într-o clipă prezentă dintre mâine și ieri.
Și-am să-ți las pe cuvânt o tăcere de stea,
Care arde de mult chiar în inima mea.
Și-am să-ți dau un sărut pe al inimii glas,
Dacă vii înapoi către mine un pas.
Unde ești? Nu te-aud, nu te simt, nu te văd,
Și în locul iubirii a crescut un prăpăd.
Și mă simt ca un foc care îmi arde în trup,
De-o vecie în care de durere mă rup.
Dar de n-ai să mai vii, nici în vis, nici în gând,
Am să-ți scriu pe pământ cu tăcerea plângând.
Că iubirea nu-i om ca să moară de dor,
Sub cerescul pământ unde stelele mor.
Ea e glasul din noi care cântă o zi,
La pianul trăirii, apoi poate pieri,
Într-un vis ce s-a stins, într-un glas părăsit,
În acela ce-n viață de iubire-a fugit.
Dar de-ai fost doar un vis, un ecou rătăcit,
Te voi ține în mine, ca pe-un dor nesfârșit.
Și de n-ai să mai vii, nici cu pas, nici cu zbor,
Am să fiu eu tăcerea ce te strigă ușor.
Că iubire de e, nu dispare-n pustiu,
Ea rămâne în noi, chiar și când nu mai știu,
Dacă tu ai fost vis – antidotul trăit,
Ori iubirea din gând care nu s-a-mplinit.
Spune-mi unde te-ai dus, în ce lume de foc,
Ca să zbor ca un gând și cu cine să joc
Dansul vieții final, pe un cântec trăit,
În planeta albastră unde noi ne-am iubit.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 