Pribeag
La focul meu am tot îmbătrânit
Și-am înghețat când n-am știut iubi…
Suntem bătrâni deja și n-ai să ști
În îndoiala mea cât te-am iubit…
,
Și câte nopți am strâns cerșind supliciul,
Și sângele mi-am supt, să simt durere,
Sunt sclav pe o galeră care-și cere
Și mângâierea umbrei dar și biciul…
Mă simt legat de ciuta cea plăpândă
Când buzele-mi sunt arse de iubire,
Pribeag cerșind un strop de mântuire
Când gheare de jivină stau la pândă…
La focul meu am tot îmbătrânit
Vâslind între credință si-ndoială
Am smuls fâșii de cer cu mâna goală
Dar n-am știut să-ți spun cat te-am iubit….
Din spini se scurge miere și parfum
Și cerul pe obraz în boabe grele,
Tu îngerul și biciul zilei mele
De ți-am greșit ai să mă ierți acum…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 