Mi-e dor de el
Mi-e dor de el, același, in fiecare zi,
Ca ploaia de un cer ce nu mai știe a plânge.
Ca marea de corăbii rătăcite-n zări târzii,
Ca focul de scânteia care-l mai poate stinge.
Mi-a fost și ieri, si-alaltăieri, și-n nopțile tăcute,
Când luna își cernea argintul peste tămple reci.
Iar gândurile mele, păsări albe și pierdute,
Băteau in geamul inimii cu aripi tot mai seci.
Mi-e dor de el cum țipă iarba după rouă ,
Cum dor salcamii frănți de vânt în primăveri amare
Cum plânge o vioară veche intr-o sală nouă ,
Cu sunet lung si tremurat de dragoste, în soare.
Și port absența lui ca pe-o dantelă grea de ceață,
Cusută fin pe umerii tăcerilor din mine,
Iar vocea lui mai curge uneori in dimineață
Prin suflet obosit de doruri clandestine.
Mi-e dor de el in felul crud în care arde geamul
Când tremură sub nor și nimeni nu-l mai vede.
În felul blând în care toamna își dezbracă ramul
Și lasă frunza galbenă sa moară-n iarba verde.
Și poate dorul ăsta n-are leac și nici sfârșit,
E fluviul care sapă încet prin stâncă vie,
E cântecul pe care l-am uitat, dar l-am trăit,
O rană dulce, adâncă, transformată-n poezie.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 