Rotariu Dorel

Neastâmpăr

Înaltă și zveltă mă mângâie iarba,
Duioasă-i de uit c-am venit la cosit,
E rutul în toi și-aș vrea baba oarba
S-o-ncepem iubito-n covorul ursit.
Olimpiadă, cosașii fac peste gardul
Ce strașnic în brațe grădina îți ține ,
Mă-ndeamnă de zor să sar în jacartul
Din iarba dospind fremătări sanguine.

Lăptuci îmi inundă cu pufii lor fața,
Ironică apa-n butoi m-oglindește,
M-asemăn pisicii ce-și vâră mustața
În oale când laptele-i drag smântânește…
Vântu-mi culege polen de prin crini,
Rimel arămiu pentru-a mea mustăcioară,
Până vii, iubito, smulg netrebnicii spini
Care-n dulcele ceas, surprize coboară…

Cântă în ierburi a dor, clorofila,
Luna prin nori strecoară dorințe,
E ora să-ntoarcem amorului fila
Și brâul să uite că-i paj de catrințe!
E ora când cerbii rotesc căprioare,
Și coada-și desfac cocoșii de munte,
Eu, mijlocu-ți fierbinte nu-l iert de strânsoare
Până pacea-ți va fi regină sub frunte…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu