Luceafăr în amurg
I Peto
S-a liniștit deodată marea de aramă,
Și codrul dă din ramuri un ultim, cald salut,
Când timpul, fără milă, în umbră te mai cheamă,
Să te cufunzi în noaptea din care ai crescut.
O zi de jumătate de iunie fierbinte,
În care geniul tău s-a strâns într-un oftat,
Lăsând o moștenire de cuvinte sfinte,
Un univers de doruri ce nu a mai plecat.
Te caută și astăzi o Floare Albastră-n vale,
Și dorul de mândruță prin codri vechi mai geme,
Iar geniul tău, înscris pe bolțile opale,
Rămâne neatins de curgerea de vreme.
Cobori din nemurire, măcar pentru o clipă,
Să vezi cum limba noastră prin tine-a prins altar,
Iar timpul ce pe oameni îi frânge și-i risipă,
Pe tine te păstrează etern și natural.
Dormi în lumină, poet al serii line,
Căci n-ai murit o clipă din tot ce-ai zămislit;
Cât curge Dunărea și codrul se mai ține,
Tu ești Luceafărul ce nu a asfințit.
15 Iunie – Ziua în care s-a stins un Luceafăr
Într-o zi de 15 iunie, cerul limbii române a pierdut o stea care nu s-a stins niciodată cu adevărat. Atunci a plecat dintre oameni Mihai Eminescu, cel care a dăruit neamului românesc nu doar poezii, ci suflet, visare și nemurire. Eminescu nu a scris doar cuvinte. El a adunat în versurile sale dorul codrilor, șoapta izvoarelor, taina nopților înstelate și zbuciumul inimii omenești. A făcut din limba română o catedrală de lumină, în care fiecare generație găsește un colț de adevăr și frumusețe.
Astăzi, la mai bine de un secol de la plecarea sa, Luceafărul poeziei românești continuă să lumineze. Îl regăsim în foșnetul teilor, în liniștea bibliotecilor, în glasul copiilor care îi învață versurile și în inimile celor care încă mai cred în puterea cuvântului. Nu plângem doar moartea unui poet. Cinstim viața unui spirit care a învins timpul. Trupul său s-a odihnit, dar opera sa a devenit nemuritoare. Și poate că, undeva, printre stelele pe care le-a iubit atât de mult, Eminescu continuă să scrie. Iar fiecare rază de lună care cade peste pământ poartă încă ecoul unui vers nespus.
Odihnește-te în lumină, Poet al Neamului! România îți rostește numele cu recunoștință, iar timpul însuși îți păstrează vie amintirea.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 