Rugă, uimire și cântec
E limba română întinsul câmpiei pe care găsesc
Cuvinte semănate de părinți, acum ele rodesc.
E ruga, uimirea și cântecul mamei când mă îngâna
În nopți nedormite; pe picioare obosite mă legăna.
Câte ore, câte luni adunate-n trimestre și câți ani au trecut
De când profesorii au ars îndelung chirpicii de lut?
Cuptor le-a fost pieptul și flacără viața. În școala din sat
Un templu de muncă și iubire de țară ei au înălțat!
Ce-i limba română? E plânsul dăcițelor în firul de lână
Când Roma a scris în Apulum că ea e stăpână!
E pânza de in cu lacrimi și sânge brodată, din Tisa la Nistru,
Cu turci și cu slavi lăsând urme de pași, de la Iza la Istru!
E floarea de piatră din curtea domnească și din catedrale,
E crucea de lemn într-un colț de chilie, troiță pe cale,
E firul de iarbă și e Cosânzeana ascunsă-n povești,
E crinul cu foc de luceafăr ivit în pridvorul din Ipotești.
Urgia de azi e cumplită, lovește în toate, în țări și-n cuvinte,
Nici limba română nu mai este acum ce a fost înainte…
Îți spun “La mulți ani!” limba mea minunată și fără pereche,
Te păstrez ca icoană în suflet, învelită-n marame, comoară străveche!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 