Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Chemarea Sfinxului– Mira Minu- Mă-ntorc din nou la tine, mărite Înţelept,Că doar de-nvăţ Lumina, înspre străbuni stau drept!Ei au răzbit prin vremuri un munte de nevoi,Și s-au clădit în lupte, născuţi sau nu… eroi. Scruteză-adânca zare, să îi mai chemi și-acum,Să-ndepărteze zgura și zidul gros de fum,Să scoată din uitare colindul spre înalt,În vremea ceaContinuă lectura „Mira Minu”

CE DOR MI-E DE MAMA La iarnă, tot dudul rămâne străjer!Va sta să păzească o casă, un gard,O poartă legată cu lanțuri de fier,Și-o sobă în care doar clipele ard! Poteca așteaptă să-i dau un răspuns,Când vin pe acasă! Și dudul ar vrea!Să știe răspunsul! Zăvorul neunsSe teme de iarnă, dar inima mea Îmi spuneContinuă lectura „Constantin Mosor”

Cuvinte arse Îți trimit cuvinte arse de tăciunii lui decembrie.Sunt departe și-mi sunt ochii cu zăpezi întârziate.Numai ieri purtam coroane în capela lui noiembrie,când stejarii mii de frunze lepădau cu lașitate. Îți trimit cuvinte arse pe la margini și-ntre file,și tristeți în insectare și cu muze prinse-n ace.Au trecut desculți toți anii, au trecut sătuiContinuă lectura „Ioan Pop”

Iertări Mă mai gândesc la tine uneori, te mai privesc prin ceasuri de apus,Te-nvălui cu iubire, te-am iertat de toate cele care nu le-ai spus!Te iert acum de tot ce n-ai făcut, de toate cele ce le-ai irosit,De lacrima ce-n mine-ai zămislit când ai plecat, cu umbrele-n zenit…Te iert de toate rănile din noi siContinuă lectura „Daniela Konovală”

Tărâm de vis De-oi colinda-ntreg pământul, nicăieri nu voi afla,Un loc mai fermecător, cum e cel din țara mea!Aici, glasul ciocârliei se înalță pân’ la soare,În doine scăldându-i trupul bujorelului de floare. Codrii falnici și semeți stau de strajă în CarpațiȘi-n ei, zimbri, cerbi și urși, viețuiesc ca niște frați,Ape repezi, cristaline, te-ntâmpină la totContinuă lectura „Felicia Percec”

Viziune Seară-mbrăcată-ntr-un gri obosit,din camera pustie privești copacii uscați,portrete vechi, atârnate de pereții decojițiși-o ultimă carte necitită mai stă pe masă…înghițindu-și cuvintele.Tristețea închisă-n dulap urlă nebună,sufletu-ți imploră natura, se vrea de cristalîn carnea care doare, rostind cuvinte;rămâi ancorat în acea dimensiune,ca un fluturece și-a lipit aripa de geamul timpului.Privești cum te desprinzi de trup șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

DE-O VEȘNICIE… Din nou ne prinde iarna, fără milă,Adăpostiți sub cetini, în nămeți.Alerg prin transparența-i infantilă,Când lupii dau năvală în sticleți.Răsun-un clopot tainic, în Râmeți,Când fulgeră pe cer un armăsarSi  luna se înțeapă în săgeți.Doar noi, de noi, nu mai avem habar.Se-mbracă-n haine de argint ,Ardealul.Noi rătăcim pe sănii fără cergi.Să ne atingem totuși idealulDe-aContinuă lectura „Mărioara Nedea”

NICIUN LIKE Iubito, alde sor-ta nu-mi dă niciun like!Aia cu ochelari stă picior peste piciorși mă privește, din spatele ecranului, disprețuitor.Aia cu nasul lung zici că i-am dat cu ceva pe la nas,nici nu se mai uită la mine.Aia grăsană s-ar mai uita ea, dar probabil îi interzici tusă mă onoreze cu o apreciere.Iubito, aldeContinuă lectura „Victor Sava”

Il melograno Ho visto sbocciare l’antico fiore di un vermiglio acceso che racchiude nel suo eterno calice la vita e la morte, portando con onore la corona. Ho toccato i chicchi suoi rossi, sangue ardente nel palmo della mia mano gocciolava, il cuore suo piangente, mi spronava alla fertilità mentre mi nutrivo della sua vitalità.Continuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

1918, Decembrie, 1. Avem un rost, o țară, un hotar,Nu ca un rai, dar e a noastră glie.Trăind aici, avem oare habarDe cei ce s-au jertfit s-o țină vie? Ei au murit în crâncenul război,Ca vatra asta să se izbăveascăÎntr-o Unire, peste care noiPășim c-o nepăsare nefirească! Unirea, idealul cel mai sfântAl celor adunați întruContinuă lectura „Petre Vatuiu”