Mucenicul Se lasă seara,într-un colțAprins sub o icoanăCu mucul roșu,un opaițAruncă umbre-n strană Un mucenic adânc se roagăDând glas singurătățiiSperând în mila cea divinăÎn ziua judecății Din puțul inimii pustiiSe-ndreaptă spre luminăPe-obrajii palizi limpezi lacrimiCe sufletu-i alină Înclină capul și în pieptSe zbate vina toatăAfar-amurgul umple cerulȘi-i noapte-ntunecată Ce sunt,o Doamne,dă-mi un semnCăci m-am pierdutContinuă lectura „Lidia Stan”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Steel Alexandru
Mai naște-mă măicuță! Mai naște-mă măicuță, mai naște-mă o dată,Te rog acum frumos cu sufletul plângând,Dar să o faci cumva, în lumea de-altădatăDe care, tot ce mișcă, îmi pare, e flămând! O lume-n care zorii vestirii unei nașteriEra minune mare, o binecuvântare,Iar responsabilitatea, dorința unei creșteriPărea un foc domol de sfântă lumânare. Ce-ardea la vegheaContinuă lectura „Steel Alexandru”
Ica Gărgălie
ECOU DE GÂNDURI… Ca un bumerang lovește-n tâmpla ninsă peste vremeUn ecou de gânduri triste căutând al vieții rostȘi pătrunde adânc în suflet inundându-l cu probleme,Fără vestă de salvare, mai pustiu și mai anost… Se destramă -n mii de umbre, se răsfrânge -n vechi dilemeȘi apasă-n piept povara ca o piatră de bazaltSfredelind prin răniContinuă lectura „Ica Gărgălie”
Cristiana Iliuță
Simbioză Tăcerea a-nflorit, în mine, cu ramuri albe, de cireș…Un simplu trecător nu știe de sunt zăpezi sau primăveri,Doar zborul meu, flămând de-albastru, ce niciodată nu dă greș,Îmi știe fiecare clipă, apusul dintre azi și ieri. Nu caut gânduri furibunde, nici în cenușă vagi scântei…Atâția maci și-au pus zăvorul și-și tremură altița-n vânt,Un simplu trecătorContinuă lectura „Cristiana Iliuță”
Daniela Konovală
Când sărbătorile pălesc Din cer cad bulgări de zăpadă,Tacerile au hotărâtSă nu mai ningă lin, să cadăTroiene albe peste lut. E frig ori am visat iernareScântei în palme ocrotesc,Mi-e dor să-ți fiu aniversareCând sărbătorile pălesc. Mi-e sufletul lumină clară,O coală fără întrebăriȘi te iubesc fără motive,Fără-nțeles și așteptări. Firescul nostru-i nefiresculAcestei lumi fără de nimbUndeContinuă lectura „Daniela Konovală”
Alexandru Popa
Mi-a mai rămas blestemul Am încercat cu stoicismSă cred c-aleșii au iubire,Dar, clar, li se citea-n privireCă-s plini de ură și sadism. Am scris întâi mai circumspect,Însă văzând ce gol li-e pieptul,Imperativ, mi-am cerut dreptulSă mă trateze cu respect. Și de-au văzut că-s drept și demnRânjindu-mi cu neobrăzareMi-au scotocit prin buzunareȘi m-au întors la plugContinuă lectura „Alexandru Popa”
Georgeta Radu
RESEMNARE La margine de mine, la margine de dor,pe margine de vise din margine de nor,îmi mărginesc voința , îmi mărginesc puterea,îmi mărginesc răbdarea ce mi-a mărginit vremea. Din miez de amăgire din mijlocul furtunii,din miez de viață fadă din crezul stins al lumii,îmi rămân părticele, îmi rămân picături,îmi rămân zile scurte și câteva frânturideContinuă lectura „Georgeta Radu”
Lidia Zadeh
MIZA Destinul meu îl joc numai pe-o mânăPe mâna mea, de alta nu îmi pasăIluzii și propteli toate-mpreunăSunt amăgire, bluf, minciună crasă În cazinou crupierii iar adunăJetoane și monedele pe masăDar joc pe datorie și arvunăȘi pun fișicul tot, dacă mă lasăCu viața chezășie împreună N-am luat cu mine aur, nici avereAm luat un visContinuă lectura „Lidia Zadeh”
Camelia Corina Boț
Crucea din palmele mele Urc o treaptă,cobor douăsi iar urc,dar tot mai multcobor…în dreapta,speranțaîmi zâmbeștedin colțul gurii;în stânga,stă pitită deznădejdeașoptind:n-ai s-ajungi în vârfnici azi, nici mâine,oprește-te!Dar voința-mi face cu mâna,cu privirea-ialbastră ca cerul,mă-ndeamnă să mai urc o treaptă…și am urcat,și am tot urcat,atâtea treptec-am pierdut firulanilor ce mi-autrecut prin plete.Au fost ploi reci,dar și fierbinți;șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Teodor Dume
Templul din mine corpul meu e un templu în care intrudimineața la amiază și searapentru dezvelirea sufletuluiaceastă golire e un ritual șiîl practic în spațiul în caredoar iubirea coboarăodată cu lacrima lui Dumnezeu nici nu-mi pasă de celelalte lucruriatâta timp cât primesc binecuvântareafie și pentru câteva clipeîncetez să mai fiu ce am fostdurerea se transformăContinuă lectura „Teodor Dume”
