EUGEN DORCESCU CUVÂNT DESPRE POEZIA MANOLITEI DRAGOMIR-FILIMONESCU Cu puțină vreme în urmă, Doamna Manolita Dragomir- Filimonescu mi-a încredințat spre lectură și, eventual, spre formularea unei opinii o culegere de poeme inedite, intitulată Poemul se scrie singur în palmă. Îi cunoșteam, desigur, scrisul, am și comentat unele dintre măiestritele-i tălmăciri din literatura franceză. Dar acest volumContinuă lectura „Eugen Dorcescu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ioan Alexandru Filip
Prolog Cuvintele-mi se pregătesc să pleceîntr-un concediu binemeritatAu scris destul pe umbra mea prea recede dragoste, speranță și păcat Au asistat la multele violuridin care s-au născut iubiri din floriPe scena de hârtie multe roluriau cuvântat cu moartea în culori Si-acum firesc din cartea mea nescrisăPun în bagaje lacrima și vinaPrivind târziu la muza-mi sinucisăCândContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”
Ovidiu Oana-pârâu
Stelele sunt cea mai desăvârşită ispită nepământeană. Mi-s ochii steleovidiu oana-pârâu Mi-s ochii stele, picură luminăMilenii, rămân găvane goale,Încarcerate-n rătăciri astraleTărâm sărman cu bezna-n el, regină. Şi peste toate bântuie tăcerea,Torcând din caier firele de smoală,Păienjeniş de nedorită boalăŞi bocet mut ce mântuie durerea. Ultima rază îşi urmează calea,Va poposi, zâmbind, pe fruntea zilei,Nebănuind că-nContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Teodor Dume
Ofertă incontestabilă(autor: teodor dume) Când ai nevoie de oameniconstați cănu mai e nimeni în jurul tăucând ai nevoiesă bați mingea pe maidannu mai este niciun copildisponibilcând ai nevoie de încă o zimoartea îți bate în geamdar cui îi pasă de viațape care nu ți-ai trăit-o îndeajuns… nu oferi dragoste nu primești nimic ……………………………………………………………………………………………………….. Negociere cuContinuă lectura „Teodor Dume”
Ionuț Pande
Seceratori de orizont Vulcani cu inimi arse în safire;Cenuși zburând în aripi de condori;Lumină-ncremenită în orbireȘi-o noapte reggae prinsă-n cheotori. Se-aud foșnind în aerul văpaieAtomi ce leagă primele ființi;Rănit de pajiști, timpul se-ncovoaieÎn curba strânsă-a vârstelor cuminți. Arginții zornăie prin amintire,Neplăți făcute unui calomfir,Ce sta de veghe-n pagini de psaltire,Cuvântului neprefăcut în mir. E-atâta linișteContinuă lectura „Ionuț Pande”
Angelica Manole
Mă plouă cu toamnă E toamnă în suflet, e toamnă devremeȘi frunzele-mi pleacă din inimi uscate.Ne plouă, iubite, e vânt, nu te teme!Se-nșiră pe dealuri păduri dezbrăcate. O ploaie de gânduri ca frunzele moarteÎși scutură trena, în grabă, de sare.Ne pleacă și cucii, visează în noapte,C-ajung pe-alte țărmuri scăldate de soare. Tu ia-mă în brațe!Continuă lectura „Angelica Manole”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
1.Nu este suficient să observi, cheia este să înțelegi. 2.Lumea ipocriților este un etern Halloween, unde maleficul se ascunde sub o singură mască: propria ipocrizie. 3.Viața e un drum cu infinite semne ce solicită o mare cunoaștere. 4.Nu o ducem rău, doar că cerințele noastre sunt mult prea mari. 5.Credința ajunge slugă când interesul materialContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Cristiades Mariana
Plângere de toamnăAș vrea, iubitule, să mă vait de ceva frunze,De ceva nori fumurii aș vrea să mă plâng,Căci iată, a venit peste noi o toamnă opacăȘi păsări pleacă tăcute doar de la mine din gând. Și aș mai vrea să mă plâng de dovleci:Sunt cam brumați și felii de dulceață palidă-ntind;Să mă jelesc deContinuă lectura „Cristiades Mariana”
Constantin Anton
GLASUL TOAMNEI Glasul toamnei se audePrintre frunzele care cadÎn șoptirea de secundePe-al Timpului fragil prag! Scad tăcerile în poeme,Visele tainic nu mai ard,Cine Iubire, să te chemeÎn drag de Dor și dor de Drag? Luminișuri de speranță,Ici și colo se mai ivesc,Fluturii abia se înalțăÎntru frumusețe și firesc! Unde ești, Iubire ideală,Unde inima arde incendiarăContinuă lectura „Constantin Anton”
Lorica Mihăilă
Un vis nebun Un strop de soare să-mi alunge norii,și-o rază să îmi fie călăuză,cât mi-aș dori să mă apuce zorii,în noaptea-n care, nu voi fi confuză. Un fulg să fiu, și vântul ce adie,să mă așeaze pe-o aripă de nor,ce sincer mă primește și mă-mbie,să-i fiu alături, veșnic călător. Cât aș fi vrut, săContinuă lectura „Lorica Mihăilă”
Zbor spre înălțimi 