Zmeura de Aur Mi-ai spus să te uit, îți amintești?De parcă uitarea-i o marfă,ce-o iei de pe raft, o admiri, o plăteștiși-o porți la gât așa… ca o eșarfă. Mi-ai spus să te uit, mai știi tu, oare?De parcă iubirea-i un fleac,o haină uzată lipsită de culoarede care pot oricând să „mă dezbrac”. Mi-ai spusContinuă lectura „Andreea Văduvă”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Anca Man
FIR DE DORAnca Man(Poezia zilei, 20 ianuarie, 2024) Câte gânduri în mintea unui om care este cuprins de un dor fierbinte, dor care nu-i dă pace nici zi, nici noapte! Ce tare dor despărțirile atunci când iubești și când ești nevoită să taci și să-ți torci „Fir de dor înlăcrimat” chiar pe fusul sufletului frământatContinuă lectura „Anca Man”
Marian Florentin Ursu
VECHIUL ORAŞ M-am întors în vechiul oraşSă mai văd pomii albi sub zăpezi,Poate să-ţi văd chipul gingaşŞi ochii incredibil de verzi Am venit în oraşul bătrân,nu mai cunosc multe de-atunci,poate sărutul acela păgân,sărutul din nopţile lungi Am venit în oraşul pierdut,Nici oamenii nu-i mai cunosc,Biserica parc-a scăzut,Trotuarele parcă mai cresc, Parcă şi rudele s-au răcit,NuContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Teodor Dume
În patul meu doarme Dumnezeu(autor:teodor dume) casa mea a rămas în picioareîntre pământ și cerdoar păsări obosite de zborferestrele au jaluzelele lăsateși mulți păianjenipe la colțurioglinda din baiea crăpat liniștea în douăsub tavandoar o umbră ascuțităca un tăiș de cuțitse mai joacă pe sub ușa nedeschisăde multă vremeîn patul meu stă Dumnezeuși privește icoana ceContinuă lectura „Teodor Dume”
Marin Rada
RISIPIRE În fiecare zimurim câte puțin,fără să știm,ne înălțăm către soareîn adâncul pământuluihăul e plinde noapte, de nesomn,de-ntrebare… În prăpastia deschisădeodată în noi,cad păsări ucisede lacrimi amare,mă întreb dacă totulse împarte la doicând alunecă nisipulîn mare. Și azi m-am ridicatdeasupra ierbii, puținpluteam ca o izbândăîn văzduh către mare,pe umeri cerulpe care îl țins-a risipit caContinuă lectura „Marin Rada”
Nicoleta Tudor
Trezește-te române. .. Trezește-te odată româneAcum, cât încă se poate,Nu mai e timp de-alte vorbe,E timpul numai de fapte Adu-ți acum bine-aminteCe bogații ai avut,Ce bogații mai ai, încă,Pe care nu le-ai pierdut Nu-i mai lăsa să te-nşele,Ajunge cu-atâta minciuni,E timpul s-aflăm adevărulE timpul să facem minuni Adu-ți aminte, româneDe-al tău înaintaș, Decebal,De jertfa-i ce-nContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Gabriel Cristea
Peste Danubiul rămurosGabriel Cristea Cad pletele lui Dumnezeuprin sălcii șerpuind-și vântul;Respiră din rărunchi pământulși-ndepărtări plutește-un zmeu. Se rup din turmă nori murindpeste câmpia dobrogeană,iar sufletul vântos mi-e ranăpe stuful murmurând a grind. Adulmec ierni ce nălucescca zboruri sferice de grauriși sub copite de centaurivechi Gânditori îmbătrânesc. Împovărată de licheni,pădurea-ntinde-o mână ciungăși-ncearcă naltul să străpungă,cerșind albastruluiContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Ovidiu Oana-pârâu
ovidiu_oana_pârâu Căneală par pe câmpurile-albite,Noian de ciori în cârduri risipite,Pătând spoiala nouă din câmpieŞi croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chirciteŞi-nalţă fumuri albe către ceruri,Din focuri care ard abia mocnite,Să-mprăştie arsura de la geruri. Deodată, deşi pare-ncremenită,O dâră de cărbune avansează. Să fie vreo surată rătăcită?Căci zboară, parcă-i beată şi dansează! PasăreContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Neagu Cornel
EPITAF FĂRĂ CUVINTE V-am explicat cândva, distinsă doamnă,că nu sunt eu acela care plângecu lacrimile ploilor de toamnăcăzând în suflete cu stropi de sânge,nici cel dojenitor certând copaciică în răzoarele de lângă stradăau ofilit la umbra lor chiar maciicântând pe Minulescu-ntr-o baladă. Nu sunt nici vrăjitorul care poatesă vindece iubirile pierdute,întoarse cu regretele lăsatepe brâulContinuă lectura „Neagu Cornel”
Radu Iorgulescu
Partaj De va veni o noapte între noimai lungă decât toate celelaltedin veșnicie am să scad o moarte,iar ce rămăne împărțim la doi.*O inimă grăbind un ultim pas,o cruce care dorul îl inundăpe bolta înstelată și fecundăașa puțin din toate a rămas*Văd stelele ce reci sunt și departe,și cerul se închide mai apoicăci va veniContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
Zbor spre înălțimi 