Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Nebunie Schizofrenice rânduri se-ntind fără sensPe umbra cea albă a colii din carteȘi bat ca un clopot în ritmul intensVibrații de taine, un tâlc mai aparte.Nebun e poetul, prea orb de-omenire,În el zac doar gânduri uscate de timp,Nebun i-este cântul, dar, vai, ce uimire,Când joacă pe ritmu-i o floare de câmp.Nebun este geniul, nebun eContinuă lectura „Cristina Pasca”

Tot mai departe Tot mai departe, nu mă mai speriică viaţa-mi cere alte dobânzi,că-n ale sale vaste siberiimişună-n haite lupii flămânzi. Chiar dacă soarta tot rea, tot cruntăflutură-n zare cernitu-i văl,eu cu speranţa fac zilnic nuntăşi-n a ei rouă faţa mi-o spăl. Nu-mi pasă dacă mai cad din cresteiluzii care înfruntă stânci,pentru că-n viaţă totContinuă lectura „Anatol Covalli”

Iubirea care vindecă Când sufletul ți-e frânt de dorȘi inima părăsită plânge,Apare-n taină, vindecător,Un strop de iubire și totul schimbă. Nu strigă tare, nu cere nimic,Doar stă alături cald și cuminte,Și-n liniștea unui gest cât de mic,Pune lumină pe suflete stinse. E mâna care nu judecăPrivirea ce știe să ierte,E rana ce-n timp se vindecă,CândContinuă lectura „Smeada Zina Marchidanu”

STEAUA EMINESCU Spre steaua care-a răsăritÎn vremi de grea-ncercareSe-avântă-un dor nestăvilit,Rupând orice hotare. Trecând prin spațiu și prin timpSpre depărtări albastre,Un astru, ‘ncoronat cu nimb,Deplânge soarta noastră. Și versul lui e numai dorDe visul împlinirii-Celebre, stelele nu mor,Lăsând loc amintirii. E steaua care-a revărsatLumină peste slovă,E geniul ce ne-a lăsatUn grai de talie nouă. RedactorContinuă lectura „Eudochia Sevastianov-Mândru”

Sărută pământul acesta Sărută pământul acesta şi taci…Şi-ascultă ce are să-ți spună.Din holda de spice, din câmpul cu maci,Îți glăsuie glia străbună. În fiece brazdă e-un cântec de dor,De mamă, de tată, de frate…Păşeşte încet. Şi-ai s-auzi glasul lor,Cum până la tine răzbate… În fiece boabă de rouă-i un cer,Şi-n fiece floare-i o lume.De ce-omContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”

Noi Noi suntem cântece albastre,Pe țărmul primelor iubiri,Știm îmblânzi furtuni sihastre,Îngenunchem vechi amăgiri. Noi suntem dimineți febrile,În timp obtuz, indefinit,Ne biciuiesc tăceri ostile,Dar mai privim spre infinit. Noi suntem rouă răzvrătită,Pe iarba aspră din trăiri,Prin ceața vieții ruginită,Ascundem șoapte de-amintiri. Noi suntem alb, poate și negru,Ne contopim, prin tonuri gri,Vânăm mereu cuvânt integru,Sfidăm tăceri cuContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

FLOAREA TA DE FĂURAR Ramuri albe, glazurate, cu sclipiri de perlă rarăMi-ating azi încet fereastra cu lungi brațe de cleștarIară vântul, în surdină, cu o șoaptă dulce-amară,Vrea să-ngroape sub zapadă al iubirii felinar. Tu arunci un lemn în sobă și ce lupte-s printre umbre,Când lumina le despică și le frânge tremurat!Și ce luptă-i în privirea-țiContinuă lectura „Mirela Butacu”

Nedumerire… Plouă mărunt și fără rostPământul tot mustește,Un peisaj ud și anostPrin geam se deslușește. Prinde contur stropul căzutDin tencuiala spartă,Picurând sunetul scăzutPeste natura moartă. Bălțile-n cercuri largi deschidOglinzi atemporale,În care norii se închidSub simfonii corale. În colțul gardului, timidUn ghiocel așteaptăSă scoată capul alb-candidÎmpins de tija dreaptă. Dar ploaia asta-l miluiaÎn armonii confuzeIar el,Continuă lectura „Angela Petre”

Fluier de timp E-atâta întuneric în firul de lumină,Că moare-n Lună gândul și ceru-i în surdină.Povestea nu începe în straturi largi de roze,Ci stă ascunsă-n ramuri și-n umede viroze. Ce fluier trage-n pieptu-i un cântec de ocară,Când noaptea e o geană ce-n ochi morminte cară?!În cețuri de insulte, o raclă se sfințeșteȘi-o umbră-n felinare hotarulContinuă lectura „Ionuț Pande”