Alexandru Ioan Filip

Poet pe cruce Eu toată viața am urcat GolgoteDoar crucea o schimbam din când în cândși-mprumutam de la nebuni maroteși spinii altor roze sângerând Când obosit de câte-o răstigniremă odihneam pios la umbra meavenea un vers anemic și subțireși să mă schimb la față îmi cerea Și tot veneau Marii de prin Magdalesă-mi șteargă frunteaContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Georgeta Radu

IUBEȘTE- MĂ AȘA CUM SUNT! Nu te uita că sunt săracă,nu mă-ntreba ce m-a durut!Am stat pe-aici, fără să-mi placă,să rostuiesc timpul pierdut. Nu te uita că nu am hainede firmă sau de museline!Am doar un garderobe de taineși mângâieri ce știu s-aline! Nu te uita că nu-s frumoasă,podoabe-am anii strânși la tâmple!IUBIREA mea-i contagioasăși-oContinuă lectura „Georgeta Radu”

Flori Cristea

Efemer Pentru cei ce-au uitat că vremelnice-s toate,Că ne pune Timpul între mici paranteze,Zic: oprește-te , omule, stai și-aici te socoate,Fă ca ceea ce spui și ce faci, să conteze! Rupe ziua-n bucăți , noaptea fă-o lumină,Dacă bunul sau buna te-au învățat să fii Om,Pleacă-ți fruntea semeață, ești un pumn de țărână,Mai cârpește o haină,Continuă lectura „Flori Cristea”

Cristina Tunsoiu

Sunt frunză Personificarea își face loc încă de la început în poemul Cristinei Tunsoriu. Ea se simte a fi nu doar o frunză, nu doar o simplă muză ci chiar „stropul de ploaie”, „bobul cel dulce din vița de vie” și încă multe alte elemente din natură: „copac”, „toamnă”, „norul”, „dorul”, „raza de soare”. ToateContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Georgeta Istrate

Bătrânețe Cad frunzele tăceriiDin visurile mele,Iar roadele dureriiAtârnă tot mai grele. Covorul disperăriiSe țese în tăcereCu firele-amintiriiDin gândurile mele. Azi, pașii bătrânețiiApasă tot mai mult,Lăsând pe drumul viețiiAmprente din trecut. Nisipul din clepsidrăSe scurge fără milă,Iar orologiul-hidrăBate mai mult în silă. În calendarul viețiiSe strâng zile amare,Prin faldurile cețiiRazele-s tot mai rare. Se-așterne colbul vremiiPeContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Cornel Neagu

FANTOMELE TRECUTELOR IUBIRI Întoarse-adesea peste amintiri,învăluite într-un nor de ceață,fantomele trecutelor iubiride gândurile mele se agață. Aș vrea să mă desprind din vraja lor,dar ele vin în fiecare searăși mă privesc din geana unui nor,făcându-mi semne să le-aștept afară. Încerc să le alung din mintea mea,dar se întorc, din nou, pe înserate,se prind de mână-nContinuă lectura „Cornel Neagu”

Anatol Covalli-catrene albe

C A T R E N E A L B E.de Anatol Covalli.1Bătrân şi singurîmi car în spate anii .Câteva vreascuri,umezite de lacrimi.2Greierul cântă.Furnica se opreştecâteva clipeca să îşi şteargă fruntea.3Lumina lunii,delicată maramăpusă pe steleca iar să ne vrăjască.4Aprilie trist.Florile de pe ramuriînzăpeziteşi speriate de moarte.5O adierea trecut pe aproapeînmiresmatăşi cu rouă pe gene.6În cântContinuă lectura „Anatol Covalli-catrene albe”

Lorica Mihăilă

Litanie… Pături de brumă pe sufletul meu,lacrimi amare culese în palme.Vântul pustiu îmi strigă mereu,și-o buhă îmi plânge cântec de jale. Cuvinte cu drag n-au vrut să existe,degeaba le caut în tristu-mi amurg,iubirea pierdută, n-a fost să reziste,rătăcește aiurea prin vechiul meu burg… Dimineța-mi găsește zâmbetul rece,și soarele trist în suflet pătrunde,prin gându-mi pustiu oContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Nela Boca

-De ziua Poeziei- Dăltuitorii în cuvinte… Autor, Nela Boca Și mai întâi a fost cuvântul…ce l-a purtat în lume vântul, și-a zămislit poveste vie, găsindu-i nume, poezie … și-au fost și în vechime vizionari, ce ticluiau enigme în cuvinte, cei dăruiți de cer cu har, a căror slovă-n veci nu minte! Dantelării de litere sculptate,Continuă lectura „Nela Boca”