Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

E seară E seară, în liniște luna se-nchină,Pornesc cu gândul către codrul larg,La pas cu nelipsita noastră vinăCând străbăteam pădurile de fag. Lăsam izvoarele să curgă-n palme,Al mâinilor căuș, mi-l sărutai,Pierdută în străfundurile taleNevrând, mereu, acolo mă găseai… La sfat cu luna printre gânduri,Te așteptam, ades să îmi redai,Lumina, amorțită printre mituri,Prin cetina ce duceContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

ClipeleAlexandrina Iurcu Balan Clipa, a vieții enigmă, o primă martiră,se naște murind într-o chemareademenitoare a timpului,în necuprinsul înaltului,în veșnicia neantului. Dispar clipele nesimțite, pierdute,trăite, durute, arse de dor, țesute în vers…Se duc în lumină, în hău sau în tină,în vag univers. E un mister viața lor efemeră…a clipelor toate, născute și moarte,ce-n sorți de secunde,Continuă lectura „Alexandrina Iurcu Bălan”

DUMNEZEUAutor: Coman Claudiu Nicolae Astăzi mi-a fost dat să-l întâlnesc pe DumnezeuRătăceam pierdut, m-a abătut de la drumul meu,Iubirea, grația divină și-a revărsat-o asupra meaAm deschis ochii, era peste tot, era în fața mea. În genunchi căzut, cu lacrimi de bucurie pe obrazNu mai eram oaia cea pierdută, eram în plin extazCalea pe care eram,Continuă lectura „Coman Claudiu Nicolae”

SecvențialePande Ionut Se fierb în creuzete și cer, și infinit;Ce tunete! Ce fulger! Se răstignesc ecouri;Mai jos, micimi de umblet, povară de egouri.Din pulbere și mituri, aprinse lumi se-nghit. În vârf de vânturi sure, ambiție și rut.Un soare se tot teme luminii să-i mai șadă.E mintea risipită, în neuroni, o nadă.Pe buzele cernute, emoții seContinuă lectura „Ionuț Pande”

Eu nu mai număr ani, ci doruri Eu nu mai număr ani, ci doruri,însingurat în infinit…topit mi-e glasul între tonuri,cu zbor și dor prea mult hrănit.În cântul tău, măicuță dragă,m-am alinat mereu, mereu,Acum mă leagăn de o creangă,plângând și eu cu plânsul tău.Mi-e dor de brațele-ți suave,ce mă purtau necontenit…acum am aripi din octaveși măContinuă lectura „Cristina Pașca”

Iubitei mele Ai coborât din ceruri pe-a inimii dorințăȘi-ai răspândit mireasmă petală cu petală,Ca din cenușa stinsă de-atâta suferințăSă reaprinzi văpaia și ea să nu mai doară….. Sunt cel ce-am fost pe vremuri un suflet peregrin,Și te-am iubit cu taină și ciudă că te-aș pierde,Cerșesc acum minunea de-a mai iubi puținCu roua unei inimi arzândContinuă lectura „Ștefan Olaru”

De ce nu m-ai ucis? de Petre Poștașu’ În ochii tăi adânci căzusem într-o seară,Când stele străluceau în murmur argintiuȘi prăvăleau în ei atâta foc și pară,Că mă bătea un gând să ard în ei de viu. Dar tu m-ai respirat cu șoapta ta fierbinte.Pe buze m-am trezit, un murg flămând, să pasc;Erau așa deContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Confesiune   autor: Mugurel Cioroianu A fost un timp când erai totSi univers, și timp, și loc,Tu erai țărm între stihiiȘi alinare pentru vii… Dezastrul s-au produs în mine,Rătăcitor printre ruine,Gol de speranță,-n suflet chin,Mi-e hrană cupa de pelin! M-ascund în vorbe fără sens,O pânză groasă zilnic țesDeparte-mi este fericirea,Un pisc îndepărtat iubirea… Mă iartăContinuă lectura „Mugurel Cioroianu”