Despărțire Că-ți dorești să m-alungi, n-ai curajul să-mi spui,Doar lacrimi vibrează în ochii căprui…Ne privim în tăcere, obosiți și posaciCând tristețea ne lasă cu un vis mai săraci. Am fost doi peregrini visători și sihaștri,Mâhniri azi lăcrimează scăldând ochii albaștriIar cuvintele dorm, răvășite de ploi,Neștiind să mai cheme iubirea-napoi. Ceasul ticăie rar… șoptind ora exactă,ÎmiContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Adrian Vasile Iftime
Nostalgie Timpul meu mă poartă prin altare,Verzi și-uscate nu prea mai indrug,Sfinții se coboară rar din calendare,Noi suntem adepții arderii pe rug.Peste anii mei se strâng omături,Trag la sorți, aievea, visul cel dintâi,Nu mă plâng de moarte, nu mă dau în lături,Dorm cu amintirea azi la căpătâi.În genunchi mă duc spre miazănoapte,Toaca vieții bate multContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”
Constantin Traciuc
ATÂȚIA ANI DE AGONIE Constantin Balaban Atâția ani de agonieȘi-atâtea clipe de extazS-au strâns la mine-n poezie…Ca să mă-nalț la stele azi. Atâția oameni de iubireȘi-atâția îngeri vin mereuSă mă învăluie-n plutire…Ca să mă-nalț la lună eu. Atâția cerbi cunosc izvorulȘi-atâtea lebede răsarSă mă răscumpere ca dorul…Ca să mă-nalț la soare iar. Atâția crini caContinuă lectura „Constantin Traciuc”
Ioan Alexandru Filip
Un poet: Alexandru FilipUn poem: IARNĂ ORFANĂ I Pe buza toamnei mele astăzi ningeCuvintele au țurțuriri de neaPrivesc spre mama.Nu o pot atingeAscunsă e demult în altă stea Cuvintele mă viscolesc și gheațăse fac săruturi moarte pe icoanăÎn întrebări se face dimineață-E iarnă și la tine-n stele,mamă? Dar numai vântul suflă adormitRăspunsul e suspinul uneiContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”
Marian Florentin Ursu
NU TE-NTRISTA Nu te-ntrista că a venit iarna,Capătul cerului să îl privim,Norii scutură-n linişte coama,Zăpezilor mari când ne iubim Nu te-ntrista că a venit frigul,La mine sub cetini încă e cald,Am putea opri în loc timpul,Sub aurorele de smarald Nu te-ntrista din nou căprioară,Mugurii cândva iar vor ieşi,Iarba în susur de vioară,La primăvară o veiContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Ștefan Moldovan
Ce iute trece vremea, ca în goanăȘi zboară anii vieții peste noi,Parc-ar fi frunze veștede în toamnăCe cad, agonizând, din pomii goi. Ce scurtă-i viața! Cât de iute trece!Și-atunci de ce să n-o trăiești din plin?De ce să te îmbeți cu apă receCând poți s-o faci cu cel mai dulce vin? Trăiește-ți traiul care ți-aContinuă lectura „Ștefan Moldovan”
Petre Vatuiu
Amurgul Ningea-n amurg cu fluturi colorațiPe move bucurii de liliac,Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,Am învățat atunci, întâi, să tac. Eu nu văzusem un amurg așa,Cum am văzut în ochii tăi atunci,Când soarele în ei se linișteaȘi-apoi se risipea-n sprâncene lungi. Și se făcea că un amurg întregPăștea molcom în bucle arămii;Eu încă n-aveamContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Viorel Poenaru-aforisme
Autoeducația este cea mai importantă și dificilă realizare personală. Gândurile și sentimentele ne reprezintă, ele ne controlează destinul. Faptele noastre spun întotdeauna cine suntem, cuvintele spun cine încercăm să părem a fi. Adeseori liniștea ta este mai importantă, decât să cauți a înțelege gălăgia altuia. Mai bine lasă-l baltă! Nu fi supărat pe omul orbit de mândrie,Continuă lectura „Viorel Poenaru-aforisme”
Georgeta Radu
STATUI Statui efemere, de timp prăfuite,se-mbracă-n tăcere, sfârșind năruite.Doar soclul rămâne să guste uitareamândriei deșarte, mai mare ca marea. Statui îngâmfate de propria viațăse-nghesuie toate spre locul din fațăși așchii de glorii cu oarbă priviretrezesc nepăsare, în loc de uimire. Orgolii deșarte plătesc zeciuialăcu toată necinstea, (o aprigă boală)crescând mucegaiuri pe urme de humăce-și vândContinuă lectura „Georgeta Radu”
Ovidiu Oana-Pârâu
Plângi, Toamnă! Plângi, toamnă! Plângi cu rouă peste cergaDe arămiu, jertfită de pădure!Ce brav catarg e trunchiul să îndure,Nebunul vânt ce-ar vrea să-i frângă verga. Plângi, toamnă! Plângi cu brumă peste roadeRămase de pripas pe ramuri ciunge!O nouă cavalcadă le ajunge,De nouri negri, băieri să deznoade Valsându-şi fulgii, coliliu linţoliuPe ruginii covoare în poiană,Să-nchipuie, dinContinuă lectura „Ovidiu Oana-Pârâu”
Zbor spre înălțimi 