Georgeta Rada

APRILIE Aprilie, domniță cu magnolii,Nu-mi pune văl de brumă pe cais!De unde iei diezii și bemolii?Că nu mai știu ce game mi-ai trimis. Nu știu să mai citesc o partiturăȘi o să‐ți cânt cum pot, după ureche,Te-am așteptat și eu cu o trăsurăDe flori, ascunsă-ntr-o romanță veche. Cum? Nu-ți mai plac romanțele, domniță?Se poate? CâtContinuă lectura „Georgeta Rada”

Marin Rada

PĂSĂRI ȘI ARBORI Marin RADA Mai trece-o primăvarăpeste noi,cu nesfârșite temerilungi, perene,parcă ne naștem iarășitriști și goi,icoane ceruite peste vreme, Parcă ne ducempustiiți pe drumuriși, rând pe rând,vin ploi să ne-mpresoare,eternitateae un zbor de fluturi,o pasăre se naște,alta moare, Și nu e doarun anotimp statornic,cum multe alte dorurine-mpresoarăcaii de spumă,risipiri celesteîn nesfârșite ploide primăvară… PoateContinuă lectura „Marin Rada”

Mira Minu

Simplă certitudine– Mira Minu- Cum știi că fericirea dă-n mugur, e aproape,Cum simți că harfa lunii îți cântă de sub pleoape,Nisipul perindării se-ntoarce-n mătci de sineIar arca minunării te poartă-n mări de bine? Cum fulgerul măsurii nu îți mai stă în caleIar seva lumii urcă, în loc să curgă-n vale,Picioare de zei tineri colindă prinContinuă lectura „Mira Minu”

Flori Cristea

NOAPTEA Ce povești se scriu cu lira nopții!Umbre creionate-n colț de lună,Pași întipăriți pe-alee sună,Mâna apăsând mânerul porții… Șoapte fin brodate pe cearceafuri,Cu mătasea primei mângâieri,Ne aduc din pragul blândei seriPeste litere, stelare prafuri. Se ivesc de nici nu știu de undeFâlfâiri de aripi și mister,Aruncând cu lacrimi mari de cerPeste clipele așa fecunde! MăContinuă lectura „Flori Cristea”

Georgeta Radu

BUSOLAGeorgeta Radu Să plângi în versuri nerostite de gura vreunui muritor,privind, din margine de lume, prin ochi de Cer, cu grele pleoape,miez de-ntristare argintată c-o brumă fină de umor,uimit că tremuri de emoții și că îți ești atât de-aproape… Până mai ieri nu-ți aflai rostul, nu îți găsiseși niciun rol,te frământai, în nerăbdarea de aContinuă lectura „Georgeta Radu”

Maria Apăvăloaie

Cât de frumoasă eşti tu, primăvară(din volumul în lucru) Cât de frumoasă eşti tu , primăvară…Mai ieri, scosesem sufletul pe-afară,Şi cum păreai venită dintr-un vis,L-am aşezat pe-o creangă de cais. Nici el nu cred că-nțelegea, nici eu,Că-n muguri şi în flori e Dumnezeu.Că tot e viața asta trecătoare,L-aş fi rugat să mă preschimbe-n floare. Şi-aşContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

Loreta Din

Trăiri confuze Nu simtDurerea,Nici tristețea…Dar nici iubireNu mai simt.Privirea agățatăDe draperia trasă,Se scurg pe eaImagini…Trecute, viitoare,Închid tăcutăOchii.ZâmbescCu disperare.Încep cevaSă simt.Este durerea?Tristețea, sauIubirea?Sau.. Poate toateDe mult nu le separ.Cărarea luminată deFluturi alb-albastriSe zbat peDraperie cad,Mor…Apoi… ArarReînvie…Îi văd aieveaZborul lor eștiTu.Acum percepIubirea.Părul mi-atingiAlbastru,Cu aripi de fluturi,Cu cerul,Cu privirea…Confuză nu mai sunt!Sărutul tău e vals,Trăiesc și simtIubirea! Redactor:Continuă lectura „Loreta Din”

Nely Vieru

SÂMBURI DE DRUM Împrimăvărare Dezgheață-mă iubito,Dezgheață lumea astaÎn care visurile toateDemult au adormit. Să curgă apă vie,Să se reverse norii,Din ochii mei albaștriIubirea să învie . Să curgă lavă dorul,Să stingă tot fiorulCe-mi curge-acumPe pielea mea încinsă. Dezgheață-mă iubitoCu șoapte și săruturiAscunse pe sub gene.Hai, să pictăm poemePrin albe așternuturiCu lava de iubireCe curge-n călimări.Continuă lectura „Nely Vieru”

Ștefan Olaru

Buze văruite Poţi să fii iubire tămăduitoare,Sau fatalitate pradei ce se-mparte…Porţi în noaptea rece spada trădătoareSau repari cu sânge zidurile sparte… Nimeni nu te-ntrebă care-ţi este harul,Unde te vei duce, pe-unde ai trecut…Victima nu ştie cine e tâlharul,Eşti o-nchipuire în necunoscut… Viaţa-i rânduiala ce-o purtăm în spatePrin atâtea zdrenţe fără trebuinţă,Aşteptând să fie-n urmă aruncate…Le-amContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Luigi Stoicescu

Pasărea în zbor Cerești comori stelele măsoară,aripi de zbor încătușate, răsăritul,un zâmbet tulburat de țipătulmănunchiului de păsări de lut,fragede, atingând orizontulalbastru, atât de nemărginit,seamănă cu o carte de povesti,marginea lumii se naste aici,copacii atârnă de vise, movnorul are o limuzină de vànt,dimineața crește, culorilevărsate au desenele pregătite,soarele sensibil se naște,lovind carapacea timpului, minune,orașul chipuri răpuneContinuă lectura „Luigi Stoicescu”