Îmi ești, Poezie! Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,Ai adunat frumosul în cuvânt,Ești dorul întrupat din nemurire,Unirea dintre stele și pământ. Credință ești pentru oricare sufletCe năzuiește către absolut,Îngemănezi dorință, plâns și zâmbet,Prin tine, infinitul s-a născut. Ne porți ades prin locuri legendare,Ne contopești cu falnicii eroi,Călătorind prin lumi imaginare.Visând, ne-aduci trecutul înapoi. Ești mângâiereaContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Florentina Savu
TU, FEMEIE…Florentina Savu Tu, femeie, ce-ai pățitDe-n bucăți te-ai risipit?Ochii tăi de ce sunt triștiDe ce-n tristețe insiști? Ce e-n pieptul tău, îmi spui,De durerile îți suiPână la munți din cer?De ce te-ai pierdut în ger? Suferința îți e nor!Ceri o mână de-ajutorSă-ți aline din dureriȘi să-l regăsești pe ieri? Te rog cioburi să-ți aduniȘiContinuă lectura „Florentina Savu”
Luminița Trăistaru
Din lut și duh Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,I-ai dat iubirea-n dar… divin parfum,I-ai spus să fie roditor ca pomul,Lumina să-ți urmeze pe-al său drum. I-ai dat tot ce-a avut de trebuință,L-ai păstorit cu duhul tău divin,Dar Doamne, stropul rău de necuviință,S-a strecurat în cupa lui de vin. Și-a devenit un fel deContinuă lectura „Luminița Trăistaru”
Mihaela Borzea
POEM DE DOR, DE TINE ŞI DE ŢARĂ Tot ce respir mi-e Dor şi sfâşiere,Buchet de tatuaje-n glezna dreaptă,Mi-e arşiţă-ntr-un strop de mângâiere,Mi-e grâu ce frâmântarea şi-o aşteaptă. Tot ce respir mi-eşti Tu punând furtuniiSmaralde-nzăpezite-n curcubeie,Mi-e mâna ta întinsă spre nebuniiCe-au îngropat în cer a lumii cheie. Tot ce respir mi-e Patria bolnavăDe sângele-nchegat înContinuă lectura „Mihaela Borzea”
Dragoș Radu
Tablou floral Au înflorit din trupul meu și criniiDe parcă m-a îmbrățișat zăpadaPetale de salcâmi ca peregriniiÎn zbor își desfășoară cavalcada În pieptul oaselor și chiar din brațeeu o să-mi fac un foc înalt de preriesă-mi ardă nopțile trufașe, hoațefrisoane delirante să se sperie Să îmi erupă rădăcini din gambeiar în pământ să mă cununeContinuă lectura „Dragoș Radu”
Ștefan Olaru
Rătăcitori Suntem ferestre spre oriundeVisând felii de auroră.Secunde rupte fără oră,Ore strivite sub secunde. Suntem copii din altă lume,Lacrimi străpunse care pier,Poeme din mormânt spre cerMucegăite prin volume. Trăim cu ziua până mâineSfâșietoarea realitate.Visăm iubire și dreptateLa masa sfântă lângă pâine. Când schilodiți de-atâtea lupte,Noi, cavaleri rătăcitori,Zburăm spre cer de-atâtea oriCu aripile noastre rupte. Redactor:Continuă lectura „Ștefan Olaru”
Peteleu Alexandru
Rondelul rozelor ce plâng Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea,Se-ofilesc, își pierd culoarea,Se-nclină la pământ, se sting! Vara ne’ncântau privirea,Dar a venit frigul nătâng!Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea. Câte tristeți în mine strângȘi nu-mi găsesc alinarea,Când soarta rozelor deplângȘi scrutez în apus zarea. Sunt trist cândContinuă lectura „Peteleu Alexandru”
Dorel Rotaru
Sfârșit de toamnă Mi-a topit genunea înc-o SĂPTĂMÂNĂ…PAȘII mei zadarnic cer ieșiri din rând,MONOTONĂ toamna, dric din frunze mână,Leneș curge noaptea, stele NUMĂRÂND. DĂTĂTOR de grijă ne colindă gerul,Pomi mușcați de crivăț spre geamuri SE-NDOAIE,Supărat pe oameni pare-n toamnă cerul,Ploi, sinistre marșuri sună din cimpoaie. SUSPINĂ tăciunii, foc timid în vatră,Când lacome hornuri le furăContinuă lectura „Dorel Rotaru”
Gabriel Cristea
De-ar fi să cad… De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată,Lăsați-mă să mă târăsc spre soare;Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartăAnestezia vremilor vulgare! Nu voi trăda pământul țării meleÎn care zac de-a valma oseminte;Prin gardul vechi al casei, de nuiele,Voi contempla carpatice morminte. Cum Gelu voievod, rugându-și calulSă-i sape-n râuri repezi ostenire,MăContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Teodor Dume
inteligibilitatea din umbră somnul e o parte din transparența trupuluiuneori absent ca imaginea dinfereastră ea există poate de aceea am ochii lipiți de geamsă văd dincolo în lumea friguluiîn locul în care dispar culoriledoar albul ca o prelatăacoperă totulîn restnu se mai întâmplă nimic din aerul despicat picură teamaîntre cele două marginie tot mai puținContinuă lectura „Teodor Dume”
Zbor spre înălțimi 