Capriciile toamnei Pe cărarea MONOTONĂ,Blânda vară mai SUSPINĂ…Fiindcă toamna îi ordonă,Să plece-ntr-o SĂPTĂMÂNĂ! Vrea să schimbe tot decorul,PAȘII pe alei RĂSUNĂ,Păsările își iau zborul…Parcă toamna se răzbună! De acum are PUTEREA,Toți bobocii NUMĂRÂND,N-o să treacă cu vederea,Nici o frunză, nici un gând! Când copacii triști SE-NDOAIE,Sub cupola de capricii…Toamna mai întoarce o foaie,Adunând ceva indicii!Continuă lectura „Cristina Tunsoiu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ștefan Moldovan
Prin geamul desenat cu flori de gheațăPrivesc uimit la merii din livadăȘi fulgii-mi par că-s fluturi plini de viațăPe crengile-ncărcate de zăpadă. Se scutură încet, purtați de vânt,Din aripi fine fâlfâind ușor,Plutesc în stoluri albe spre pământÎntr-un mirific, ireal decor. Aș vrea ca să îi prind în palma mea,Pe aripi să-i mângâi încetișorȘi mă întrebContinuă lectura „Ștefan Moldovan”
Paul Andrei Rîpă
Amore infinitoRipa Paul Andrei Passo dopo passosulla sabbia frescami vedo nello specchio del mare.Sotto il mio sguardo curiosoanche il cielo si posa sull’acqua.Gioiosa, il mare abbraccia il cielo.Rivivo in questo instantel’amore immenso della mia mamma:amore rumorosotranquillo,pieno di incertezzecosì colmo di certezze,amore infinito. Iubire infinită Pas după paspeste nisipul proaspăt;mă văd în oglinda mării.Sub privirea meaContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Cristina Tunsoiu
Întrebare Din file îngălbenite, prin aburi de istorii,Mocnesc mustrări tacite, ale apusei glorii…Răzbat îndemnuri mute de la alese nume,Dar neamurile surde s-au răspândit prin lume! Semințe-n zări purtate de vântul pribegiei,Cuvântul libertate deschis-a porți urgiei…Nimic nu compensează statutul de,, străin ”,Te simți respins și singur, când nu ai rădăcini. Ți-e dor de-o simplitate a națieiContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”
Petre Vatuiu
Cântec trist Eu n-aș numi nicicum însingurareAceastă stare-a despărțirii noastre.I-aș spune cântec trist despre iubireȘi l-aș cânta în nopțile albastre. Și nu mă tem că m-ar putea ucide,De tine, dorul care strâns mă ține,Când știu că prins voi fi o veșnicieSă descifrez trăirile cu tine. Te-ai dus la timp, să nu mor prins în vraja-ți,SăContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Nicoleta Lupu
Pământ sacru Aveam cândva pe soclu un țel întemeiat,Când pâinea frământam cum frământam țărâna,Pământul era sacru, cu mâna modelat,Că Dumnezeu și muma se contopeau în una. Când ne călcau dușmanii pământurile-ntinse,La miază-zi curgeau secatele izvoare,Mormintele-mbrăcau făclii de jale aprinse,Bolboroseau pâraie de lacrime amare, PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MIHAI, ȘTEFAN, CORVINE,și-aduceți deșteptarea, văzându-ne cum noi,Ne vindem precumContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Marin Rada
VISÂND Vorbesc despre sufletca și cum aș vorbidespre un străin,apoi cad pe gânduriși rămânîn partea aceea de cerîn care se înroșeșteamurgul, Scriu cevace nu poate fi văzutde aproape ,luna adoarmeîn spatele unui norși mirosul de sareacoperă burgul, Pot să trecde pe marginea măriiîn cumpăna unui gândca și cum ar trece pietreledin adânc, în nisip,rând.pe rând,Continuă lectura „Marin Rada”
Camelia Marin
LUMEA LUNATICILORCamelia Marin(Poezia zilei, 20 noiembrie 2023) Ce sunt lunaticii? Cu siguranță acei visători prin timp, așa cum este și poeta Camelia Marin, care știe a frunzări „prin vise” cu duioșie, cu dragoste, cu sentimente dintre cele mai înălțătoare, poate puțin și de regret pentru trecerea timpului, pasăre migratoare, timp care pleacă pentru unii șiContinuă lectura „Camelia Marin”
Anatol Covalli
Ce-a fost a fost Ce-a fost a fost. Vreau alte ţinteşi nu doresc să mai repetacel mers şui spre înaintenehotărât, speriat şi-ncet. Ce-a fost a fost. Altă ursitămă cheamă pe al ei traseuspunând că viaţa mea-i menităsă aibe şi-altfel de-apogeu. Ce-a fost a fost. Nu îmi mai pasăde tot ce zace în trecut.Doar ce vaContinuă lectura „Anatol Covalli”
Ioana Popescu
Tristeți Mi-e dor de ochii tăi căprui, de luna ce îmi bate-n geam,mi-e dor de-un zâmbet, chiar hai-hui, mi-e dor de-o frunză de pe ram.Mi-e dor de-o șoaptă la ureche, de-o mângâiere și de-un dar,de sufletu-ți fără pereche, de un poem ce-i scris cu har. Mi-e dor iar dorul încă doare și rouă aduce înContinuă lectura „Ioana Popescu”
Zbor spre înălțimi 