INVOCAREGeorgeta Priviți, mărețe umbre: Mihai, Ștefan, Corvine,O vatră milenară ajunsă în ruine,Priviți în ochi poporul, ai voștri strănepoțiPlecați, cu milioane, pe la străine porți! Din nou urgia sorții s-a abătut spre noi,Suntem cuprinși de teamă, de griji și de nevoi,Din nou războaie, foame, cutremur, pandemiiȘi-s secerați în lume, mulți vârstnici și copii… O hidră nevăzută,Continuă lectura „Georgeta Istrate”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Doina Filip (Pavel)
DE PATRIEautor:Doina Filip ( Pavel) Când Te calcîn picioare, Patrieca Isus peste ape respir,când Te colind tricolor,vălurind ierburi și ciute și patimi,balsam de iubire aduni în potirși-ți îngrop nemurirea de astru…Apoi Te adun într-un pumn de culoriCu roșu, și galben, și-albastru. Când te trăiesc într-un un gângur de puiRătăcind prin vis selenarde Român,Cuvântul ce spuneContinuă lectura „Doina Filip (Pavel)”
Gabriel Feresuaru
Elegie Am obosit să tot citesc de toamnă,De-alei scăldate-n frunze ruginiiSă tot visez la tine, dragă doamnăSperând în van că ai să mai revii… Pașii pe drum parcă nimic nu-nseamnă,Nici nu mai sunt atâta de zglobii,Doar viselor dăm a iubirii vamă,Toamnă trecută, râset de copii… Și-într-un final am să te rog! Stai calmă!Eu menestrelul amContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”
Nicoleta Tudor
Prea târziu Târziu… prea târziu am aflat că sunt noapte,Am surori sânziene, întunericul frate,Graiul stelelor toate îl cunosc mult prea bineFiind parte din suflet, fiind parte din mine Târziu… prea târziu am aflat că sunt lună,Când umblam pe asfalt desculță, nebună,Când din brațe-mi creșteau crengi de umbre ciudateȘi-mi furau fără milă sentimentele toate Târziu… preaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Mirela Butacu
BALADA FRUNZEI Sunt frunză azi și toamna însorităMă ține-n ram sub adieri de vânt.Sunt frunză azi, puțin îngălbenităȘi privesc cu teamă spre pământSunt frunză azi…de toamnă-ndrăgostită. Mă arde bruma-n nopțile cu stele,Dar soarele mă vindecă ușor;Miroase-a toamnă-n gândurile mele,Căci toate primăverile mă dorȘi le simt în mine tot mai grele. Tot aștept pe ram, ca-nContinuă lectura „Mirela Butacu”
Lidia Stan
Umbra Îmi sunt stăpâna umbreiȘi umbra mă subjugăMiroase timpu-a miereȘi tălpile a fugă Căci ce sunt eu, pândindEternitatea clipeiDoar hoțul ce se-ascundeÎn lacrimile-aripei Un biet nebun, pictândPe șevaletul viețiiUn curcubeu de vise,Pândind din bezna ceții Un laș și-un mincinosPrin umbre și luminăUmil stau la hotarulDintre iertări și vină Și mă cuprinde spaimaDe trecerea fecundăPăcat deContinuă lectura „Lidia Stan”
Camelia Corina Boț
Crucea din palmele mele Urc o treaptă,cobor douăsi iar urc,dar tot mai multcobor…în dreapta,speranțaîmi zâmbeștedin colțul gurii;în stânga,stă pitită deznădejdeașoptind:n-ai s-ajungi în vârfnici azi, nici mâine,oprește-te!Dar voința-mi face cu mâna,cu privirea-ialbastră ca cerul,mă-ndeamnă să mai urc o treaptă…și am urcat,și am tot urcat,atâtea treptec-am pierdut firulanilor ce mi-autrecut prin plete.Au fost ploi reci,dar și fierbinți;șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Popa Nastasica
Mă doare Toamna Adie vântul în mângâieri de soare,Scaldă cuvântul și-l afundă-n mare,Cuprinde-n zare, dintr-un arcuș, aleanul,Stârnește-n ape nisipul și mărgeanul. Se-adună norii… îmi spintecă obrazulO ploaie rece, agită-n mal talazul…Sărac e gândul și fața mi-e lividă,Prin zile sumbre am inima avidă. Se-ntoarce toamna și cântă-n glas de muză,Mătură-n cale de pe-o alee-o frunză,În ploiContinuă lectura „Popa Nastasica”
Constantin Mosor
VIOARĂ FĂRĂ STRUNĂ Unui prieten Glasul tăcerii n-are, bietul nicio putere,Nimeni nu poate spune c-aduce mângâiere!Tăcerea nu aduce liniștea mult visată,Ci doar o amăgire, de fiecare dată! Tu taci, eu tac, iar asta nu-nseamnă liniștire!Ogoarele tăcerii n-au muguri de iubire!Două tăceri nu-nseamnă mai mult decât o umbrăBolnavă de-ntuneric, ca o gândire sumbră! Tăceți-vă, dar numaiContinuă lectura „Constantin Mosor”
Lorica Mihăilă
Atât a fost… M-am așezat pe caldarâmul viețiiprivind la pietrele din el, pe rând,un loc au ocupat în plaja sorții,au viețuit acolo și în gând. Au tot trecut prin pace, prin războaie,au râs și-au plâns cu lacrime de ploice le-au spălat adesea de noroaie,nebănuind infernul de apoi. Au alinat de-atâtea ori durereace-a cauzat-o spațiul dintreContinuă lectura „Lorica Mihăilă”
Zbor spre înălțimi 