Mi-e bine S-a înserat demult…În sobă, foculmai rumegă un ciot de buturugă,Privind în gol, mă pierd în întunericcu palmele împreunate-a rugă… S-a mistuit demult și lumânareace-o aprinsesem pentru-nchinăciune,Dar buzele, aproape încleștate,nu au putut rosti vreo rugăciune… A mai trecut o zi…și, cine știe!,câte, ca ea, de mâine vor mai trece,Târându-se cu greu, apăsătoare,prin viața astaContinuă lectura „Maria Marinescu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Anatol Covalli
Nu mai mă tem Nu mai mă tem. Curajul ce mă-ndrumăde la un timp pe ultimul drumeage vesel şi tot timpul pus pe glumădorind din răsputeri să-mi fie drag. A alungat din mine-orice tristeţeşi visurile mi le-a-ntineritspunându-mi că şi-adânca bătrâneţepoate să aibă un superb zenit. Orice durere ce-ar dori să scurmeîn trup, dispare-atunci când îiContinuă lectura „Anatol Covalli”
Petrehuș Ionel Zorovavel
MetamorfozăPetrehuș Ionel Zorovavel Îmi aduc aminte de mineca de o batistă înmuiatăîn agonia pâinii nemâncată.Degetele, un mucegai roşu,iar ideile, doartentacule lascive princenuşiul de creier.Încet, deveneam o pulberenedefinită a pânteculuicu idei, căruia îi veniserăsorocul naşterii.Hrană negustată eram,cu povara timpuluimergând spre începuturi.Apa trupului descompusăîn două bule de infinit,contopindu-secu putrefacţia universuluidin care s- au născut vulcanii. Redactor: IonuțContinuă lectura „Petrehuș Ionel Zorovavel”
Liliana Răcătău
Mugur fără floare Ai fost iubirea fără grai,Voiai să-mi spui…dar nu puteai.Citeam în ochii tăi căpruiTăceri nespuse nimănui. N-am găsit vorbe potriviteSă mă strecor la tine-n minte,Nu mă lăsai să-ți amintescCă-n tine arde-un dor lumesc. Ai rămas mugur fără floareCrezând că înflorirea doare.Că floarea-n rod se va prefaceScoțându-te din carapace. Știai atunci când mă priveaiCăContinuă lectura „Liliana Răcătău”
Flori Cristea
O fântână să mai sap Cad, amare, frunzele de nuc,Dimineața-n fum se înfășoară,Iau un tren și desenez o gară,Încă nu știu unde să mă duc. Mai aștept un sunet ori o veste,Mai aștept…nici nu știu ce aștept!Cât mai bate sincopat în piept,Inima mai spune o poveste. Țes și eu, precum paingii-n crâng,Plase pentru întâmplări trecute.ȘiContinuă lectura „Flori Cristea”
Paul Andrei Rîpă
Il gabbiano in mezzo al mare Il mare invita il gabbiano a danzarecon le ali che si uniscono alle sue onde.Le piume bianche si confondono con la sua schiuma.L’incantesimo mi risucchia in un mondo paralleloin cui ci siamo solo io e il mare.Un mondo di emozioni mai vissute.Mi guardo attraverso gli occhi del gabbiano,mi abbraccioContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Georgeta Radu
ARUNCĂ POVERI! Sisifice poveri pierd rostul vieții,în drumul lumii pe versanții vremii,în nopți târzii sau miezul dimineții,în goana măsurată în decenii. Zadarul vieții-ntunecă simțireși golul e-adâncit prin nerăspunsce crește, ‘n pofta de îmbogățire,un vierme, care sapă-n om, ascuns. Zi după zi, crezi că păcălești Moartea,zărind comori în orișice gheșeft,uitând că ea își ia tot timpulContinuă lectura „Georgeta Radu”
Domșa Lucian
Fragment din romanul Măriuca Pentru selecție revistă Valer era un flăcău înalt și subțirel, cu părul negru și des. Avea pomeții lungi, iar sprâncenele groase încadrau doi ochi vii la fel de negri. Deasupra buzelor subțiri vegheau o mustăcioară închisă la culoare și un nas drept. Sub tâmpla stângă avea o tăietură care începea deContinuă lectura „Domșa Lucian”
Adriana Rușățeanu
SĂ NU CERȘEȘTI!Adriana Rușețeanu Sa nu cerșești iubirea niciodată.Cu mâinile întinse să nu stai.Iubirea ce ți-e scrisă-ți va fi datăDe Cel ce-a inventat-o chiar din Rai. Să nu aștepți îmbogățiri deșarteȘi fala care vine la pachet.Căci toți suntem datori c-o moarteȘi vom pleca cu mâinile pe piept. Să nu cerșești nimic în astă lume.Prin viațăContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”
Violetta Petre
Un anotimp numai al nostru… Simt cum se-ntomnează vara, vara asta ce n-a fostDecât doar o amăgire, ca un vis pe care-l uițiNe rămâne anotimpul, singurul ce are rostAnotimp numai al nostru-n care grijile-mi înfrunți… Primim viața pe sărite, așa cum ne este datEu îți dau totul, iubite, atât cât mi-a mai rămasTu îmi potoleștiContinuă lectura „Violetta Petre”
Zbor spre înălțimi 