„GREVĂ GENERALĂ” Mă dor în glezne anii și mândriaDurerea asta începe să mă ‘ncânteN-o să-i accept în vreun fel chiriaȘi nici o babă care să-mi descânte La ce mi-ar folosi, doar din orgoliu?Ar fi oricum o chestie banalăDar mă gândesc c-ar fi obligatoriuCa să intrăm în GREVĂ GENERALĂ Începem vinerea, cum este zi de postȘiContinuă lectura „Sandu Năstase Chiru”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Gabriel Feresuaru
A pleca… A pleca înseamnă a muri puținDar mi-ntorc, iubito, gândul către tine,Căci te port aievea, îndelung în mineCum își poartă roua florile de crin… Cine-i cel ce pleacă? Cine-i cel ce vine?Adevărul, iată-l, căruia mă-nchin!A pleca înseamnă a muri puținDar mi-ntorc, iubito, gândul către tine… Ninge cu petale dintr-un cer senin!Dor de reîntoarceri șiContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”
George Ceaușu
DOR DE MAMĂ Pe lângă lespedea de piatrăUnde lemnele-n foc trosnescDând zor la țăstul de pe vatrăACOLO, MAMĂ, TE ZĂRESC! Tot blândă și îngânduratăCoci iar turtița de mălaiSă potolești foamea ciudatăCe roade-n pruncii bucălai. Te văd calmă, mulgând JoianaCe-și lăsa laptele–n ibric,Jucând la nunta mea cu AnaȘi apoi nu mai văd nimic… Te-ai dus înContinuă lectura „George Ceaușu”
Iurie Brasoveanu
TABLOU CELESTAutor: Iurie Brașoveanu Scriam cu diamantul de tăcereȘi stelele vedeau cum lăcrimam.Eu împleteam un drum de mângâiereSpre chipul tău pe care-l căutam. Din gândul meu, pe fruntea ta senină,Pictam cu drag Luceferii din Cer.Din ochii tăi eu culegeam LuminăȘi renășteam tabloul meu stingher. Tu mă picteză-n Cer din poezie,Eu prin al tău cuvânt te-amContinuă lectura „Iurie Brasoveanu”
Radu Iorgulescu
Lacrimă Numai din ochii tăinu vreau să cadcăci noi zburămpuțin mai sus de iad,puțin mai jos de îngeriîn seninoricât te-aș ține în brațee puținE visul nostruîntre mir și lutfără păcatși fără început,iar dorul meu de lunădeslușitîl lasă parcăfără de sfârșit.Tu noaptea țeși covoarelefierbințidin care îți zâmbesccu prea mulți dințiiar pașiinu se-adună ci se scaddin ochiiContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
Violeta Andrei Stoicescu
Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre… şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoapeŞi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”
Monica David
MulțumireMonica David M-am născut într-o zi de marțişi râdeam în ploaie până la glezne,doar tălpile îmi plângeau recidin palmele tale, Maestre!Am intrat în lumină, pe vârfurinu am vrut să-ți trezescdrumul de patimi,mi-am rotit ochii în lumea de umbre,curios de simpatic.Mai târziu am aflat că sunt umbracreată de Tine,adusă în dar, pe pământdin rănile Tale divine.N-amContinuă lectura „Monica David”
Maria Apăvăloaie
Năframă de stele( din volumul în lucru) S-a înserat. Nori dinspre-apus se adună.Scapără iar, fulger cu iz de furtună.Pomii foşnesc, fremătă-ncet şi oftează,La orizont, cerul întreg sângerează. Tunet prelung, tulbură liniştea serii.Greierii tac. Lungă li-i clipa tăcerii.Iarba cu spic, înfiorată şi rece,Scânteie-n vânt, luna prin nouri când trece. ,,Lună de-argint! Treci şi la mine pe-acasă!BateContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”
Anca Man
Toamna ( triolet ) Ce se-aude peste dealuri?Bâzâit ca de albine!Toamna vine valuri, valuri.Ce se-aude peste dealuri?Se ascunde printre ramuri,Pe câmpii și pe coline.Ce se-aude peste dealuri?Bâzâit ca de albine! Și în goana ei nebună,Pune pete de culoare,Doar cu vântul împreunăȘi în goana ei nebună,Stârnesc nori, aduc furtună,Lasă zile fără soareȘi în goana ei nebună,PuneContinuă lectura „Anca Man”
Cristiades Mariana
Era…Cristiades Mariana Era la încheietura umărului meu drept,umbra ta de mosc foșnitoare .Masa pitică de lemn cu patru picioare,Strălucea din lampă gălbuiși-n joacă, ochii tăi irizau unde căprui… Era la margini de streșini o steade coral și de cântec de vânt.Oblic cu ea, zorile miroseau a pământ,florile desfăceau petale de alb legământ. Era, când tuContinuă lectura „Cristiades Mariana”
Zbor spre înălțimi 