Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Insomnie E trecut de miezul nopţii, orologiul a tăcut,Vântul bate în fereastră şi se face nevăzut,Coama cerului îmi scaldă clipa-n valuri de tăciune,Pe când luna-şi risipeṣte tot argintul în genune. Picuri mari de întuneric, pe obrazu-mi se preling,Stele cu sclipiri domoale intră-n casă şi mă ning,Cu atingeri de mătase trece-a viselor suită,În albastră legănare pesteContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Poetul, ca un alchimist celest…Violetta Petre Poetu-nsingurat pe-un colț de lună, întinde brațele și stele-adună ca o monadă, scormonind prin neanturi s-atingă neștiutul din înalturi…Pământul nu-l atinge, numai simte cum freamătă în miezul din cuvinte noi înțelesuri din matrice-astrală, în jurul unui punct ca o spirală…Din suflet rupe câte-o tresărire și în mojarul vrăjitorului Merlin,Continuă lectura „Violetta Petre”

Lacrimile Iernii(rondel) Îmbrăcată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă,Catrafusele să-si strângăPrintre suspine și jalbe! Primăvara o alungă!Primăvara cu-a ei babe!Imbracată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă. Ghiocei răsar ca salbeCând lacrimi încep să-i curgăPeste faldurile-i dalbeSă se ude…să se scurgă! Îmbrăcată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă. Redactor: Relu Popescu Redactor șef: Camelia Boț

CĂLĂTOR PRINTRE CUVINTE E ziua scriitorului, adică,Mâine n-am voie a mai scrieMăcar o poezie mică?Scrisul îmi ține mintea vie. Îi mulțumesc acelui careA zis s-avem o zi a noastră,Dar, mâine ce vom face, oare?Aruncăm muza pe fereastră? Nu-i prea puțin o zi și…gata?Vreți să îmi pun zăvor la minte?Nu știu să mânuiesc lopata!Sunt călător printreContinuă lectura „Constantin Mosor”

Pilde „Ce dai cu stânga să nu știe dreapta!Milostenia n-o face cu cine ți-e neam!La nimeni să nu te lauzi cu fapta!”Așa-mi spunea mama când copilă eram. Priveam atunci cu nedumerireCum curge firescul nestingherit,Cuvântul cu aură de nemurireIeșea din gura mamei, smerit. Fiecare zi era o poveste,Un puzzle cu ițe de neînțeles,Pildele mamei acum suntContinuă lectura „Liliana Răcătău”

De ce? De ce atâta ură-n lumea mare,Când sufletul tresare și privește„Prin ochii celuilalt”, apoi, sfințeșteZbor rătăcit prin vămile de sare? De ce atâta grabă-n anotimpuriSă treacă și să lase fiecareO brazdă cu parfum de tristă floareȘi-un gând rănit la vadul dintre timpuri? De ce atâta ceață-ngroapă astre,Când, făr’ de vină, orizontul plângeȘi lacrima durereaContinuă lectura „Doina Moritz”

Vestitor     de   Anatol Covalli Nu pot să fiu nimic, căci nu existănimic şi niciodată nu a fostnimic care să spună că persistădintotdeauna cu şi fără rost. Sunt un ceva din altceva ce-n lume,din universu-acesta infinita revenit pentru ceva anume,ca un ceva să fie împlinit. Mai port pe aripi încă praf de stelepe care-l scuturContinuă lectura „Anatol Covalli”

În arborii trist amorțiți…​Și totuși există nădejde,Când nu vrem a fi rătăcițiIar toamna pe frunze s-așază,Pe arborii trist amorțiți!​Și totuși există lumină,Cât vrem a trăi fericiți,Chiar dacă e noapte-n grădinăȘi-n arborii trist amorțiți…​Și totuși există o viață…Să stăm lângă dânsa smeriți,Chiar dacă o frunză e moartă,În arborii trist amorțiți!​Și totuși există nămeții,Când credem că suntemContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

Judecata de Petre Poștașu’ Se aprind lumânări. E-ntuneric de cândBezna nopții s-a-ntins peste bietul pământ.Nu mai sunt clopotari și se moare tăcut,Teama pune-ntrebări: ,,oameni buni, ce-am făcut?” Căutăm către cer îndurare, dar cumNu vedem cât de rău am făcut până-acum!?Câte vieți am dormit, câte vieți am fost orbi?N-am văzut cum ne cresc ciocuri, gheare deContinuă lectura „Petre Vatuiu”