Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

NESCRISELE POEME De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,Dar cum și viața este tot o vremeCu anotimpuri verzi, pierdute-n ceațăCa-n albele, nescrisele poeme, O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,Tăcerea de sub florile de gheațăDe la fereastră, utima scrisoareDin ochii umbrei, palida paiață. Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,Eu cred că m-ar fiContinuă lectura „Georgeta Rada”

Anotimpuri Am adormit pe-o margine de norCu ochii ațintiți în depărtareIar visul m-a purtat în aprig zborTot mai departe, dincolo de zare. Pe pleoape îmi ningea cu amintiriȘi cu dorințele neîmplinite,Călcam desculț pe spini de trandafiri,Băteam la geamuri veșnic zăbrelite. Îmi era vară, zbor de pescăruș,Corăbii albe lunecau pe valuri,Vioara mângâiată de arcușSe auzea deContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Când se face-n gânduri seară Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moiÎn odaia de mătase, unde sufletul pluteștePeste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi… Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoarăRănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,O culoare strângi în suflet, când seContinuă lectura „Daniela Konovală”

Doar piatra din adâncul fântânii iți poate vorbi despre durerea apei. (Teodor Dume) Oamenii au multă dragoste, însă nu și voința de a o dărui. (Teodor Dume) Nu ghinioanele sunt adevăratele pericole din zi, ci prietenii falși de lângă tine. (Teodor Dume) Zâmbetul e ca şi ispita, te face să te molipseşti de fericirea altuia.Continuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

Viața este călătoareAutor Ioan Avram Colindăm cărări bătute, peste munți, cătând spre soare,Poteci noi ne ies în cale îndreptându-ne spre șesuriDar ajungem și-n hățișuri, culegând fructe amare,Într-un labirint bezmetic, încurcându-ne în sensuri. Albatroși cu aripi largi ne îmbie la plimbare,Dintre dune de nisipuri să privim talazuri faste,Să plutim pe luciul apei, în alai de sărbătoare,PrivindContinuă lectura „Ioan Avram”

Un drum ce duce către seară Port în valiză, permanent,Un toc de scris, o călimară,Frânturi de vis şi-un pergamentCu amintiri ce mă-nfioară. Cu fiecare pas făcut,Mă-ndrept spre cea din urmă vamăŞi-n sufletu-mi, un strigăt mut,Sub voalul vremii se destramă. Din toamne, ierni şi primăveri,Am adunat în vers tot dorul…Nomade şoapte dinspre ieri,Îmi leagănă-n lumină zborul…Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Noapte de vară Se lasă pacea, molcom, prin unghere,Cresc muguri de-ntuneric printre ramuri,Valseazā umbre-albastre pe la geamuri,Iar ziua răstignită,-n taină piere… Cu freamăt lin şi-atingere de şoapte,Spre orizont, amurgu-şi stinge jarul,Lăsând în urmă, fumegând, altarulŞi-un bec miop, abia răzbind prin noapte. Fuioare de argint, de după creste,Pe bolta-ntunecată se adunăŞi se iveşte-un palid fir deContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

VOI, POEȚII! Georgeta Radu Voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă,i-nmulțiți cu praf de stele chiar făina din covată,înjumătățindu-i foamea de Lumină albă, Lină,dăruindu-i Adevărul scris în mugur de verbină. Ostoiți durerea vremii ce învârte roata vieții,potolindu-i fierbințeala, în răcoarea dimineții,cu bobițe dulci de rouă îmbibate cu Iubirestrânsă-n stihuri meșterite din miezContinuă lectura „Georgeta Radu”

ÎNVOLBURARE Departe de noi amurgul se lasă,Umbre sălbatice se ţin de mână,Codrul ne cheamă în liniştea deasăDesculţi prin verdeaţa păgână Parcă se-aprinde pădurea în vale,Soarele vânăt pătrunde prin scorburi,Lasă-te-n iarba necoaptă şi moaleSângele meu crud să-l învolburi Redactor: Relu Popescu Redactor sef: Camelia Boț

Tăcerea clipelor ce mor am pășit dincolo de uitareo treaptă ruptă în drumul către cerun declin știutde nimeni cerutde mult așteptatsunt un rapsod tăcutal frunzelor ce mor, se ducstrâng obosite visetrec și trecnu mai apuc să miros parfumul florilor de nucazi știutotul a fostdin dragoste făcuto dragoste ucisăde mine, de tineacum ascult stânca cum plângeînContinuă lectura „Viorel Birtu-Piraianu”