E-atât frământ E-atât frământ în gândurile melece hoinăresc prin mintea mea dorindsă fie un vulcan care spre stelesă îşi arunce lava clocotind. E-atât frământ în sufletul meu cares-a îmbrăcat în strai fără cusurşi-aşteaptă ca un înger să coboarepentru a-l duce-ntr-un superb azur. E-atât frământ în inima ce ştiecă ea se va preface în pământ,când arContinuă lectura „Anatol Covalli”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Flori Cristea
Nu-ți cer nimic mai mult Nu îmi doresc, Doamne, nimic mai mult,Decât un strop de milă-MpărăteascăȘi într-al vieții greu și-adânc tumult,Să-mi dai în suflet pacea Ta cerească. Nu vreau averi, că ce-aș face cu ele,Când trâmbița suna-va adunarea?Doar iartă-mi Tu cele păcate greleȘi-aruncă-le, să le înghită marea. Nu vreau nimic din astă lume. VreauSă amContinuă lectura „Flori Cristea”
Alexandru Peteleu
Sărutul tău sub clar de lună(rondel) Am sărutat sub clar de lună,Două petale de trandafirȘi-n calde adieri de zefirSărutul tău este-o arvună! Ochii tăi albaștri de safir,Mă mângâie și mă alină,Am sărutat sub clar de lunăDouă petale de trandafir. Ai buze dulci, ca de căpșună,Sărutul tău, mă duce-n delir!Dragoste…dragoste nebună!Cât te iubesc și cât teContinuă lectura „Alexandru Peteleu”
Felicia Percec
La Mulți Ani, iubită țară! E-o țară-n astă lume ce n-are asemănare,Frumoasă ca o zână venind din veșnicie,Doina îi este cântul înălțat peste zareȘi poartă-un mândru nume, e scumpa Românie! Acolo-mi este glia cu holdele mănoase,Ce-și scaldă bogăția sub soarele ceresc,Unde flăcăi și fete cu trupuri mlădioase,Se leagănă în hore, pe plaiul strămoșesc. Un dorContinuă lectura „Felicia Percec”
Teodor Dume- Aforisme
Lumina e o cale iar noaptea un adăpost în care şi Dumnezeu se odihneşte.(Teodor Dume) Mi-am lăsat amanet sufletul și numele pentru atunci când copilul meu îmi va spune: Te-am iubit, tată!(Teodor Dume) Numai iubind poți vedea în interiorul celuilalt.(Teodor Dume) Unii sunt precum cuiele strâmbe,degeaba le îndrepți că tot se îndoaie.(Teodor Dume) Nimic nuContinuă lectura „Teodor Dume- Aforisme”
Petre Vătuiu
Lumea de Petre Poștașu’ E-o vorbă care nu se scrie:În lumea care dă din coate,Nu-i loc pentru cel care știe,E loc pentru cel care poate! Nu-s bani destui pentru cel careÎși arde fruntea-n vatra pâinii,Cu prisosință însă-i areCel ce sărută dosul mâinii! Dar mâna, fruntea de-o cuprinde,N-o caută cât e de lată!Ea vrea să știeContinuă lectura „Petre Vătuiu”
Maria Poiană
Ca să pot atinge cerul(din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Ca să pot atinge cerul, măcar și pentru o clipă,Am plecat pe drumul vieții, văduvită de-o aripă.Chiar dacă-mi era aripa lângă umăr sângerândă,Și-o simțeam trudind în zboru-mi, palidă si tremurândă, Am văzut la un alt suflet pe aripa lui o rană.Și am smuls făra săContinuă lectura „Maria Poiană”
Mihaela Vaida
Obscuritate Dacă-aș ști cine sunt,aș afla cine esti-soare prins în trup fără mâiniîngropat de dor în pământ.Așteptări în zadaralte vremuri ce-ai arspeste mâinile-mi viiînvățate-n zorisă se-nalțe spre cer.Câte lumi încălzeștisub pupilă mereucând împarțijumătăți de tăceri între noi? Tu te prinzi de pământși te-aprinzi din dorințieu te-adun din plecăriși te nasc mai rotundazi mai mult decâtContinuă lectura „Mihaela Vaida”
Daniela Konovală
Dezmierdare Aș fi ninsoarea ta cu ochii mari …O clipă de mi-ai da să-ți fiu lumină,Te-aș îmbrăca în zâmbete de raiDin poala nopții fără de pricină. N-aș vrea nimic, decât să știu că-mi eștiUn bob de gând ferit de înserare,Un vis aievea-n ploape îngerești,O adiere… blândă dezmierdare. Sub brațul tău aș fi mereu colind,Zglobiul zurgălăuContinuă lectura „Daniela Konovală”
Georgeta Giurea
NOPȚI DE NOIEMBRIEde Georgeta Giurea Pe sub mantii de lumină, rece, în nuntiri de stele,Unde cade peste gene, bruma florilor ucise,Eu dau bice-n nopți de basme, tainic, versurilor meleSau aprind lin, felinare, peste gândurile-mi ninse. Un suspin de frunze moarte, din mareea fără nume,Zăbovind prin anotimpul cu zăpezi târzii pe poale,Se aude în răstimpuri, parcă,Continuă lectura „Georgeta Giurea”
Zbor spre înălțimi 