Dac-ai ajuns în lacrimi și nevoiNu arunca în stele cu noroi,Nu te certa în van cu lumea toată,N-o înjura, că nu-i ea vinovată! Iar de-ai trăit în viață fără rostNu blestema tu cerul ca un prost,Căci de-ai căzut pe jos în praf și tinăDivinitatea n-are nici o vină Și nu e vinovat nici un destinDacăContinuă lectura „Ștefan Moldovan”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Mira Minu
Așteptări și deșteptare– Mira Minu- Cum se face, tânăr veșnic,Tu… mereu aștepți ceva…Aștepți să se-aprindă-n sfeșnicNoi lumini… spre undeva. Cãnd spre primăvara verde,Când spre vara de bezea,Iar cãnd toamna frunza-și pierde,I-așterni, iernii, catifea… Chiar dacă frunzișul piere,Pentr-o vreme-i absorbit,Īntr-un timp cu gust de miere,Totul este rânduit. Un suspin se-ascunde-n cârduriDe idei cu sens zglobiu,Cad zăpezileContinuă lectura „Mira Minu”
Mihaela Vaida
Liniste de iarnă Din noi se desprind începuturi,drumuri care merg înainte.Grăbiți de vreme,pașii rătăcesc în plecări.Sunt grei darîncă mai poartă în eialbul primei chemări.E timp de omăt și mirare. În mijlocul pustietății,departe de restul lumii,inima creste în tineși cu tine… (Mihaela Vaida, 02.01.2023) Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru) Redactor șef: Camelia Boț
Andreea Văduvă
Colinda se aude rarAutor: Andreea Văduva Colinda din strămoși,Se-aude rar prin sate,Puțini sunt bucuroși,Având porți ferecate,Uitănd de „Leru-i ler!”,Și de Nașterea Sfântă,Cu chei, lacăt de fier,Tradiția înspăimântă.Colinda din străbuni,„Jelește” prin cătune,Și-n sobă doi cărbuni,Ard de parc-ar spune,Povești… de-odinioară,Cu cei „duși” în alt loc,Cu lemn la subțioară,În Cer s-aprindă foc.Colinda din bătrâni,Nu prea are urmași,Căci mulțiContinuă lectura „Andreea Văduvă”
Petronela Mocanu
Doamne dacă mă iubești Doamne dacă mă iubești ,și Te doare-al meu suspin,Aruncă-mi din Sfânta-Ți palmă,niscaiva stropi de seninSă-i zidesc pe tâmpla zării, din care astăzi se-adapăNămeți de-ntuneric crud, ce cu sete zorii-ngroapă Să-i așez pe vârf de munte, unde-și au credința braziiCând izvoarele se ceartă, să-mi lumineze obrajiiPrintre ramurile verzi, să străbată cu dorContinuă lectura „Petronela Mocanu”
Paul Andrei Rîpă
LA COLOMBA DI PACE Poso gli occhisulla punta dei miei piedi.Si apre il vuoto,nel quale rimbombano,come magma in un vulcano,la sofferenza,la speranza sbiadita,quel domani chenon arriverà mai.Ad un tratto scendonodal cielofluttuandole ali spezzatedei miei sogni,formanouna colomba bianca,simbolo di pace.La terracomincia a gioire,pervade la naturacon il suo canto.Pian pianoil vuotoinizia a colmarsi,nei miei occhiil riflesso dellaContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Camelia Boț
Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”
Lidia Stan
Dans lentLidia Stan Se zdrențuiește-n piatrăCărarea către visȘi zboară fluturi roșiiPierduți prin paradis Suspină lung ,o umbră ,În temelii ziditInelul sorții plângePe cel ce-a fost iubit Ieri nopții i-am cusutHlamidă de argintȘi am turnat otravăÎn cupa cu absint Ne cheamă surd sămânțaDin ancestralul lutToți diavolii și sfințiiAbsintul l-au băut Și-n visul orb de piatrăRănit deContinuă lectura „Lidia Stan”
Liliana Răcătău
Artificii Artificii sonore spargceru-n fâșii,Luna bălaie ar vrea să se-ascundă.A nopții maestră de ceremoniiÎn așchii de foc veșmântu-și inundă. Parcă s-a rupt o bucată din ea.Cum s-o lipesc să nu se cunoască?Ar fi de-ajuns o sclipire de stea,Rănile arse să-și învelească. Parc-aș mai vrea să o am felinarAtunci când cerul va pleca la culcare,Nu vreauContinuă lectura „Liliana Răcătău”
Iancu Cătălin
Fluturi albaștri Fluturi albaștri noaptea mi-o inundăCând somnul nu vrea pleoapa să-mi închidă,O lună străvezie și rotundăMi-ascunde visele într-o firidă. Mi-e gândul vid, privirea aiurităȘi rănile din talpă încă dor,Mă cheamă o sirenă rătăcităCe s-a îndrăgostit de un vapor. Un albatros cu aripi obositePlutește pe o mare în derivă,Plâng fără lacrimi Anele zidite,Măicuțele au aereContinuă lectura „Iancu Cătălin”
