Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Nu rătăci printre cuvinte Dacă te iubesc? Nu mă-ntreba.Ce rost au zeci de întrebări,Când îți răspunde inimaBătând intens mai mult ca ieri!Îți place să-mi descoși din gânduriSurâzând ca un copil,Necitind ce-am pus pe rânduriÎntr-o noapte de april.Îți amintești, cânta iubireaPrin florile de liliac, Iar tu cerșind timid privirea,Voiai în petale să te-mbrac.Dar a trecut uiteContinuă lectura „Ioana Conduraru”

Periplu*de Anatol Covalli*Sunt cel ce sunt şi totuşi uneorinu ştiu de-i noapte-n mine sau sunt zorişi dacă-ncerc să aflu, mă scufundîntotdeauna-n ne-nţeles afund.*Ştiu doar că vin ca să mă-ntorc. Atât.Şi nu îmi pasă cum şi când şi cât.Vremea în vremuri s-a topit din plinplound, ningând şi când era senin.*Aşa a fost să fie. Mi-a fostContinuă lectura „Anatol Covalli”

Toamna Toamna a bătut la ușăȘi parcă a cuibărit,Prin livadă, jucăușă,Un tablou nemărginit. Picurând culori din ceruri,Pomii s-au împodobit,Cu mărețe giuvaieruriCe-s născute din zenit. De pe câmpuri, în hambare,Holdele se-adună în dar,Pentru cei ce arși de soareAu muncit pământul iar. Strugurii scăldați în miere,Poposesc din vii, în cramă,Să dea mustului plăcere,Și ne-îmbie cu o cană.Continuă lectura „Avram Ioan”

Doruri Eu aștept să vină clipa dorurilor nebunești,Tu degeaba nu ții seama, tu degeaba te ferești,Fiindcă toamna răscolește ce avem ascuns în noi,Dorul de un vânt puternic ce animă frunze moi! Dorul care îmi încearcă sentimentele de toamnă,Și din noapte mă trezește doar când ele vor să doarmă,Mă cuprinde, mă răstoarnă, doar când frunza aContinuă lectura „Ion Cristea Marilena”

Am obosit~Camelia Boț ~ Am obosit să-mi plâng iubireaÎn visuri așezate în poeme,Căutând să-mi alung durereaCe-n suflet începe a-mi geme. Dar toamna gându-mi cuprindeȘi-n nostalgii mă poartă de zor,Ochii-mi plânși îmi surprindeȘi mi-i zvântă cu-al vântului dor. Și-mi adie și prin păru-mi linsA vremii necruțătoare trecereȘi dorința din cuvântu-mi stinsSe cuibărește-n mine în tăcere. M-așContinuă lectura „Camelia Boț”

Azi vă prezint un alt om, poet care aduce cinste literaturii române!Respect si admirație, om frumos! adevărul din cuvinte, București 1985autor: Teodor DumePrefața: Gheorghe Grigurcu*** 35 de ani de la debutul în volum(Iata-ma acum la al 27 lea volum si in peste 80 de antologii)Iată ce zicea Gheorghe Grigurcu, în 1985 Un debutant: Teodor DumeContinuă lectura „Teodor Dume”

Mai e puţin*de Anatol Covalli*Mai e puţin… Şi-aş vrea să sorb puteridin toamne, primăveri sau blânde veri,nu doar din iarnă,care să stea sub al uitării zid,să nu mai fie-n stare să tot cearnăomăt stupid.*Vreau să colind din nou prin codrii meica să culeg brânduşe, ghiocei,iar în grădinăs-adorm pe iarba de un verde crudvisând că suntContinuă lectura „Anatol Covalli”

Azi implor dumnezeirea să amâne desfrunzirea…Versuri Doina Botusan Nu-mi pasă dacă a venit toamna verdele să-mi fure, o primesc de bună voie, eu de ploi aveam nevoie să-nverzesc altă pădure.Cea de-acum a-ngălbenit etalandu-și frunzele într-un tablou impresionist,colorat avangardist, desfătându-mi muzele. Că vara s-a sfârșit nu-mi pasă, în mine-i vară permanent, beau nectarul strâns în viiContinuă lectura „Doina Botusan”

ÎNCURCĂTURI DE TOAMNĂMihu Eugenia Îndărătul casei mele o bicisnică de cioarăS-a-ncurcat în anotimpuri, și îmi spune,-a câta oară?Că e primăvară-n lume. Taci, nebuno, cată-ți treabaȘi nu croncăni atâta, că mă croncănești degeaba. Uite colo, sus pe dealuri, uită-te pe coama culmiiCum se dezgolesc gorunii și își pleacă fruntea, ulmii,Vezi în jurul tău că-s coapte mereContinuă lectura „Eugenia Mihu”