Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

CUTEZANȚA, ZBOR SPRE STELE-acrostih- Câte păsări migratoareUrmând drumul lor de zor,Trec mereu cutezătoareEternul drum obositor ?Zăcând pe punți de vapoare,Apoi, se înalță în zbor!Navigând, pe cer călătoare,Țesând speranțe-n drumul lor.Aripi, între cer și mare ! Zboară-n stoluri către zări,Balans între pământ și cer,O speranță spre calde țări,Repetând drumul efemer. Se întorc în primăvarăPe potecile cerului,RegăsindContinuă lectura „Peteleu Alexandru”

Dacă ești un om slab nu o să ai niciodată prieteni. Dacă ești valoros nu o să ai susținători, dar dacă ești un om bogat și puternic „aliații” din umbră îți vor spune ” frate”.(Teodor Dume) Iubirea e o scânteie divină ce arde nemărginit.(Teodor Dume) Nu îți poți controla răutatea dar îți poți controla gesturile.(TeodorContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

Dorință de Crăciun Azi, Tristețe, îți cer un concediu banalMartoră vreau să fiu la superb carnavalCu lumini de Crăciun, cu steluțe în brad,Să mă bucur aș vrea de zăpezi care cad! Azi, aș vrea să mă-ntorc la copilul ce-am fost,Un colind de Crăciun vreau să-nvăț pe de rost.Azi, aș vrea să colind, obicei strămoșesc,Un cadouContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

ȘI-N VEȘNICIE TREBUIE IUBIRE Călătorim din prima zi de viațăPe drumuri de lumină iubitoare.Iubirile Luminii nu îngheațăDacă în suflet mirosim a soare! Iar sufletul își face datoriaDe-a nu se-mbolnăvi de-mbătrânire,Nici când ni s-o sfârși călătoria!Și-n veșnicie trebuie iubire! Eu sunt un călător de modă veche.Timpu` m-aleargă! Dac-o să mă prindă,Îndes căciula vieții pe ureche,Doar nu-sContinuă lectura „Constantin Mosor”

Se-ntorc acasă româniiDoina Botușan Vine iar Crăciunul, unul câte unul cu sufletul ars de dor,Se întorc acasă, românii la masă să stea lângă neamul lor.Dar le pare drumul lung și se tem că nu ajung înainte de Ajun,Că îi țin la rând, mișeii care le vând pe nimic plaiul străbun. Stau prin vămi la coadă,Continuă lectura „Doina Botușan”

Cercul de ceară Când tainicele râuri înmărmurite-n cearăPrind, calde, să se tragă -napoi în lumânăriÎnvolburând în cercuri, crescând ca umbra-n searăO albă luminare deschide iarăşi flori.Albinele grăbite, trezite iar la viaţă,Fărâmituri de ceară întoarnă spre pistil,Cu ele doruri moarte desferecând din gheaţăSe-ntorc din bătrâneţe spre vise de copil.Cu-mbrăţişări solare coroane de petaleÎngroapă în visare ca-nContinuă lectura „Viorel Gongu”

Hai să trăim ‘nainte de-a muriAutor: Flori Cristea Ne-mpiedicăm de prea multă mișcare,De legi sinistre și de bolșevici,Dar nu-i vreun univers atât de mare,Cum este mușuroiul de furnici. Decât în stupul harnicei albine,Nu vei găsi în vaste biblioteci,Așa perfect și simplă-nțelepciune,Nimeni nu va croi mai drept poteci. Ne zbatem dezbătând ce nu se-ntâmplă,Făcând scenarii șiContinuă lectura „Flori Cristea”

Și noi suntem români Pleacă românii din țarăSe duc precum păsările călătoareȘi cine știe când se vor mai întoarceVreodată români cum au plecat De ce să mai stea într-o țarăUnde sunt mai străiniDecât străinii care ne-au copleșitCu bunăstarea promisă Pâinea noastră cea de toate zileleTot mai neagră și mai asprăTot mai greu de agonisiti-a gonitContinuă lectura „Nicolae Toma”

Sfârșit de an Mai număr zilele din anCe se grăbesc să se sfârșeascăÎn timp ce nostalgii noianMai vor cu amintirea să mă urmărească. Îmi picură lacrimi de cearăPe sufletul ce veselia a uitat,Cu umbra zâmbetului de odinioarăMai cred în revenirea timpului lăsat. Fulgii de nea se-mpotrivescSă zboare cum făceau anii trecuți.Nici oameni de zăpadă nuContinuă lectura „Gina Munteanu”

Târziu Suie Luna peste vârfuri troienind cărări alpine,Sprintenă ca o mireasă-nveşmântată-n voaluri fine…Ninge-o linişte albastră, ninge-o linişte deplină,Toate dorm… doar noaptea-şi plimbă, tainic, neagra pelerină. Lacrimi grele de-ntuneric se preling fără-ncetare,Blânde şoapte de luceferi rătăcesc la întâmplare…Cu alai, flămânde umbre dau năvală prin unghereŞi-n clepsidra ce suspină se înghesuie-n tăcere. E târziu… iar dinspre mâineContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”