Teodor Dume

Singur…(Autor: Teodor Dume) mi-am luat singurătatea de mânăși am scos-o puțin la plimbarepe o bancădin parcul de alăturiședea Dumnezeuera frig și purtaun hanorac cu glugăne-am privit ca și cumne-am duce moartea pe umeriapoi a lăcrimatca un copil căruia i se furase mingea atunci mi-am amintit de mamacare îmi spunea că și Dumnezeu plângecând rămâne singurContinuă lectura „Teodor Dume”

Marian Florentin Ursu

VIS POLAR de Marian Florentin Ursu Dinspre tine zorii se ivesc,Se-ntâlnesc în mare taină cu ninsoarea,Între mit și nordul pământesc,Cerbii tăi mai iau în coarne depărtarea Doamnă, diminețile tresar,Ieri fugeai încă desculță spre o ceață,Încălzește-mă c-un vis polar,Eu sunt singurul atlant lăsat în viață ! Doamnă, niște duhuri tac în noiCând tu încă te plieziContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Ionuț Pande

Sesam, deschide-te!Pande Ionut Te-am scuturat de fructpână la haina ruginie… Am scrijelit pe cerul tăuun ram de lumină, pe cares-a așezat o pasăre ghemuită. Mai zboară frunze rătăcitedin inele de timp. Vezi că te-nramă culoarea! O mirandolină mi-e inima în tine! Din ani și până-n sevă, am mușcatrodul întomnării muzicii înnocturna ochilor tăi și-am plânsde-oContinuă lectura „Ionuț Pande”

Camelia Ștefan

Manifest de românCamelia Ștefan Ai îngenuncheat bătrâne dacSă-ți săruți glia străbună.Ai îngenunchiat. Pământul țării dragNu mai știe cum e gustul pâinii. Nu mai cântă păsări în zăvoi,Nu mai sunt nici păsări călătoarePierdem românismul ce mai zace-n în noi,Se taie păduri, se distrug ogoare. Sunt românii astăzi mii peste hotare,Nu‐și mai iubesc țara, plânge țara-n noi!NeContinuă lectura „Camelia Ștefan”

Violeta Andrei Stoicescu

Între ieri şi mâine… Ziua îşi sfârşeşte drumul într-o margine de zare,Aninând pe boltă-amurgul în culori fermecătoare…S-a golit de tot clepsidra şi oftează-a rugăciune,Când se-aprind pe cer altare, tainic, dinspre soare-apune. Şi ascult în mine naiul cum doineşte a-nserare,Fluturi mari, cu-albastre aripi, prind în jurul meu să zboare…Umbre negre-nghit tăcerea, ora-mi pare prea grăbită,Se ascunde-nContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Camelia Boț

Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”

Paul Andrei Rîpă

Ti scrivo Perdonami se ti scrivo adessomentre l’autunnolascia andare le sue foglie senza vita…Non per casouna foglia rossicciache fluttuava nell’ariacade nel palmodella mia mano destra…Lo guardoe sotto i miei occhile nervatureiniziano a scrivere parole.Più penso a Te,più la foglia diventa una letterasotto al mio sguardo incredulo.Padre Eterno,perdonami se ti scrivo soltanto adesso,ma ho finalmente afferratoilContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Daniela Konovală

Autumnală De n-ar fi toamnă-n calendarOctombrie mi-ar fi străin,Răvașe n-aș primi la geamCând vântul dănțuie senin,Nestingherit de cântători,Fără opreliște prin ram…De n-ar fi toamnă în culori,Prin albul iernii mă pierdeam! De n-ar fi toamnă-n calendarÎn rostul lumii n-ar fi rost,Piciorul verii-ar înghețaFără nuntiri în avanpost,Am fi doar flori fără de rodȘi miez fără de înveliș…FărăContinuă lectura „Daniela Konovală”

Georgeta Rada

CAPRICIU( variantă) Și nu-mi lăsa mai mult de-o ceașcă de cafea,O filigeană-n care-ai picurat un vis…O voi găsi când mă trezesc, pe masa meaCa pe-un poem pe care-n zori mi l-ai fi scris. Poate-o s-o beau cu un surâs bănuitorDe odaliscă ce servea cafea turceascăÎntr-un harem uitat pe țărmuri de Bosfor…Poate-o să vrea-n cafea săContinuă lectura „Georgeta Rada”

Anatol Covalli

De o vreme De o vreme m-am rupt de durere.Şi am râs. Şi-am strigat. Şi-am cântat.A fost totul în mine-nviere.Răstignirea? – un lucru uitat. Am pornit alergând lângă viaţăîntr-un iureş atât de firescşi am strâns-o cu patimă-n braţeşi i-am spus cât de mult o iubesc. De atunci locuiesc în luminăşi mă bucur că inima meadeContinuă lectura „Anatol Covalli”