Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

COPACI AZILANȚI *Am rămas doi copaci lângă drum,Ne mai cad nişte crengi compromise,Se pornesc toporari de pe-acum,Să doboare păduri fără vise Am rămas fără muguri pe ram,Când muriră toţi merii şi maciiŞi-am ajuns mai uscaţi cum eram,Iar acum ne fac vreascuri săracii Suntem doar doi copaci azilanţi,Prin pădurile lumii rămaseŞi am ars printre munţi emigranţiŞi-nContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Seninuri și șoapte Se adâncește noaptea seninurilor noastre,Te-mbrățisez cu zorii, până la flori albastre!Îți caut, printre șoapte, o liniște de sferă,Tu îmi găsești sărutul ascuns în altă eră! Pe coapsă-mi cântă lotuși în veghe statuară,Am stele-arzând cu noimă și inima pe-afară…Mă dezvelesc de vise, nu vreau să-mpart destine,În piept am ceruri line, cu toate vinContinuă lectura „Mira Minu”

BILANȚ M-au pârjolit amaruri,M-au înțepat suspine,Iar inima, sărmana,A stat sub ghilotine! Ce-a mai rămas din viață?Doar mugurii pe ramuri…În rest, mă dor nămețiiCe urcă pân la geamuri. Ce-a mai rămas din mine?O umbră, o liană…M-a zămislit tristețea,M-ascund de ea, cu teamă! M-au pârjolit amaruri,Pustiuri mă destramă,Iar moartea mă pândește,Din când în când mă cheamă! Pierdute-sContinuă lectura „Șoimaru Mirela”

Tăgade Sunt rob al necredinței meleîn învieri reduse la absurdde clipa arderii de stelepeste cadavrul unui orb și surd. Sunt rob al nemișcărilor de haos,când ordinea firească se-nspăimântăîn ochii-nțepeniți de un pronaoscu viziune de revoltă sfântă. Sunt rob al infinitelor tempestezăcând în nemurindul din ființă,când viața arde-n jerbele funeste,sub algoritmul vrere-conștiință. Sunt rob al plănuirilorContinuă lectura „Ionuț Pande”

Nu vreau Nu vreau să mă îndrăgostesc de tine,Îmi e prea mult că nu pot să ajungLa tine-n suflet unde-i cald și bine,Încerc din minte să mi te alung. Nu vreau să las iubirea să aprindăUn suflet trist, bătut de vânt și ploi,Nu las regretele să mă cuprindăVisând cum ar fi fost viața în doi.Continuă lectura „Cătălin Iancu”

Sub pașii tăiAutor Ioan Avram Sub pași-ți fermi, cresc muguri de speranță,Vlăstare noi răsar în urma lor,Petale de lumini și cutezanțăPrind aripi pentru zbor spre viitor. Ții drumul drept spre culmile înalte,Din când în când, nevrând, te poticnești,Ca trenul poposind o clipă-n halte,Prinzând din mers doar visuri omenești. Ai vrea să zbori dar pași-ți stauContinuă lectura „Avram Ioan”

Aiurare Într-o noapte lângă grindăDin focarul din oglindăO scânteie argintieÎmbrăcată cu o ie,Cu un mers uşor rebelCa un zbor de porumbel,Cu-n trupşor abur de razăÎn visare-mi scânteiazăŞi-mi alintă ochii greiApoi se răsfiră în eiCa o ninfă cu cercelRătăcită într-un inel. Ce minune, ce destin,Ce miros de rozmarinA venit pe aripi scriseCa o pasăre din viseCuContinuă lectura „Gheorghe Avram”

Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoape,Şi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Descântec Cu umbra în desagăpornesc a nu mă teme,târziul mă apasăînzăpezit de vreme.Mă cheamă iarăși zboruldescântului de soaresă-mi ispășesc pedeapsaprin frunza care moare;purtată-n schingiuirede ploaie și de vânt,se-ndoaie în luminădin nori către pământ.Și rătăcind pustiulc-un ochi zidit pe cruceamurgul încolțeștetimid, spre-a o seduce. Dezmiardă amintireaun trup lipsit de mamăcu frunza simfoniea nudului de toamnă. Redactor:Continuă lectura „Mihaela Vaida”