CINE PE CINE PĂCĂLEȘTE, OARE?!Georgeta Radu N-am să mai joc la poker sentimente,nu-mi dau puterea pe o sărutarede Iudă, ‘n ambalaje-obediente,ce trage cacealma, fără-ncetare. Îmi apăr inima de suferințăși îmi păstrez simțirile curate,că-n alte dăți am fost în neputințăși-am păgubit întru credulitate. De playeri e inflație în lumeși podu-i plin de suflete pierdute,care, la nesfârșit,Continuă lectura „Georgeta Radu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)
SUNTEM FRUNZE-N ABIS Lacrimi picură-n scris… Mi-ai spus că n-ai să pleciprintre stelele reci,și că nu-mi lași nicicândochii triști, lacrimândsă privească în vid…Și-ai plecat! Încă-un zidse ridică-ntre noi…Ochii mei, triști și goi,caută drum spre-acel locunde ești… Apă, foc,vânt și ploi, greu și chin,să m-oprească să vinsă-ți fiu umbră, n-au cumsă mă-ntoarcă din drum! Frunze-și plângContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”
Liliana Răcătău
Iertare Avem puterea de a iertaGreșelile care curg în cascadă,Apusul să nu ne prindă-n tornadăCând capul pe pernă vom așeza. Greșim la tot pasul, e omenesc,Cine n-o face s-arunce cu piatra,Greșelile sapă în suflet cu daltaDacă iertarea nu și-o primesc. Se duc departe, până-ntr-al șaptelea neam,Încarcă pruncii cu poveri zdrobitoare,Intrați în viață, fără scăpareSe-mpiedică deContinuă lectura „Liliana Răcătău”
Dorel Rotariu
La aniversare Scriu pomii-n grădină prin iarbă,Că-i rodul prea greu de pe brațe,Sparg hribii a mușchiului barbăȘi-ncepe ștafeta de rațe! Din frunze de aur și sângeE patul ce firea-și gătește,Fitilul din soare se strânge,Doar omul speranța și-o crește! Când toamna-i festin de culoriȘi poamele-și urcă parfumul,Atunci ochii-ți adânci, visătoriDin prune răpit-au azurul! Venit-ai când cerulContinuă lectura „Dorel Rotariu”
Peteleu Alexandru
Rondel de toamnă Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite,Mă ning frunzele cerniteCe mă ‘ntâmpină în cale… Și îmi spune pe șoptiteSă gust vinul din pocale,Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite. Vântul rece-mi dă târcoaleAșa pe nepregătiteȘi încep să merg agale,Drumurile-s pustiite,Stau cu Toamna la taclale! Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț
Aforisme: Teodor Dume
Două persoane, deşi par la fel, vin din universuri interioare diferite(Teodor Dume) Un adevăr ratat te face să-ți apleci capul în fața minciunii(Teodor Dume) Cei care nu au sentimente trăiesc în afara lucrurilor(Teodor Dume) Oamenii sunt experimente vii pe care se încearcă definirea timpului(Teodor Dume) Să definești viața e ca și cum ai privi într-unContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”
Violetta Petre
Plânge poezia, plânge…(tautogramă)Violetta Petre Plâng poemele plăpânde pudibond pe prag pustiuPeste primele panere pline până peste pliu,Pliu pierdut pe pânza pură pe pictura purpuriePentru pruncii, părăsiții, pradă pentru pandemie. Pun pe panoplii precare paradigme perimate,Pleve pestilențiale, putrezenii parcelate,Pasc paingii pagini, pișcă plăgi poetice, parole,Păpușari pansează pietre, peticesc pavaj, paiole. Peste poduri părăsite, pașii pământeni planează,PeContinuă lectura „Violetta Petre”
Cornelia Gheorghe
Îți scriu… Îți scriu pe frunza albită de dorCând vântul șuieră ca un tiran,Penelu-alunecă pe rând, ușorSub umbra rece-a ultimului an. Îți scriu când este noapte și e frigÎn zadar, în sobă arde foculCu poala plină de-amintiri te strigSă te întorci unde ți-e locul. Mâna fierbinte s-o treci prin pleteSub mângâieri de dor să măContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”
Lidia Stan
Clepsidra Clepsidra mea cu picături de ploaieCe-mi plimbi fantome-albastre prin odaieȘi-mi țeși în ceață vise de luminiScoțând păreri de rău din vizuini Clepsidra mea cu frunze-ngălbeniteCu anotimpurile vieții sorociteCând peste fulgi se-așază flori de maiȘi peste smârcuri fluturi-mucegai Clepsidra mea cu lacrimi argintiiCu curcubee de vinovățiiZadarnic ascultând regrete-amarePlătite-n diamante lucitoare Clepsidra mea cu praf deContinuă lectura „Lidia Stan”
Coca Elena Mahalu
Pe aripi de vânt turbat Pe aripi de vânt turbatM-aș întoarce iar în sat,Să-mi văd vatra strămoșeascăȘi căsuța părintească, Să deschid încet, portițaUnde m-așteaptă măicuțaCu dulceață de gutuiȘi de cireșe-amărui. În parfum de toamnă blândă,Amintirea vrea să-mi vândăBucăți de trecut cu dor,În ruginiul decor. Sentimente efemere,Trec prin viață, pasagereÎntr-un tren numit dorință,Pentru suflet, trebuință, CăutândContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Zbor spre înălțimi 