Constantin Nicolae Gavrilescu

POEMUL TOAMNEI An de an, în înc-o toamnăîmi duc povara și suspin,mintea ageră mă-ndeamnăsă-mi urmez al meu destin. Din pom frunze-ngălbeniteuna câte una cad,vor a-mi spune, ţineţi mintecă pământul nu e iad. Verzi au fost din primăvară,vara caldă le-a hrănit,le-a dat viaţă bunăoară,iară vântul le-a iubit. An de an toamna soseşteprintre razele de soare,caldul veriiContinuă lectura „Constantin Nicolae Gavrilescu”

Poezia zilei 17Septembrie ~Daniela Konovală~

La răspântii de vreme ~Daniela Konovală~ Ne-am iubit la răspântii de vară,Prin livezi pârguind brumăriu,Fredonam pe-un acord de chitară,Minulescu, în vers stracojiu. Te credeam Dumnezeul păduriiAdunând fericirea-ntr-un nod,Tu sărman zdrobitor de petunii,Fără vină de-al nostru prăpăd! M-ai purtat prin orașul de noapteSă petrecem în cârciumi cu stea,Te-am urmat prin suita de șoapteCa un vers înrobit,Continuă lectura „Poezia zilei 17Septembrie ~Daniela Konovală~”

Concurs duminical 19Septembrie ~Cristina Tunsoiu~

Mențiune 2 Marea căutare      3Cristina Tunsoiu~ Am OBOSIT să caut cea mai frumoasă floare,DRUMURI BĂTĂTORITE și semne de întrebare…M-au dus până DEPARTE, chiar prin grădini ascunse,Dar ce scria în CARTE  în minte nu pătrunse! Eu mi-am VÂNDUT NOROCUL,  pe-un amărât de pol…O FATĂ fără minte, care visa un rol,Iar la o ÎNTREZĂRIRE a vieții ceContinuă lectura „Concurs duminical 19Septembrie ~Cristina Tunsoiu~”

Premiul special 9Septembrie ~Marilena Răghinaru~

Întoarcerea acasă      ~Marilena Răghinaru~ Rătăcitor pe drumuri solitare,Purtând în gând pe cei ce au plecat,Acum te năpădesc tristeți amare…Ți-e dor să te întorci în al tău sat… Ai vrea să-ți regăsești copilăria…Dar… unde sunt copiii de-altădat’,Unde e râsul, unde-i veselia?Copiii toți în lume au plecat… Modernă-i școala unde prima datăAi învățat să scrii și săContinuă lectura „Premiul special 9Septembrie ~Marilena Răghinaru~”

Mirela Cocheci

OCTOMBRIE Octombrie… trimiți din ceruri aștriPeste alei cu frunze ruginii,Te joci în părul plopilor albaștriPierduți în zări cu urme azurii… Octombrie… cu glas blajin și receȘi cu mireasmă dulce de gutui,Deschizi umbrela timpului ce trecePrin adieri cu poame amărui. Octombrie… copilă aiurită,Îți faci de cap… prin vie fredonândRomanța unei frunze-ngălbenităDe timp… de dor… de ploaieșiContinuă lectura „Mirela Cocheci”

Monica Teacă Molhem

Trăiește clipa *Îmbracă-mă viață în rochița de vară,să nu cunosc gerul năprasnic de afară,Pictează-mi pe ea un crâmpei de iubireși zile senine, stropi de fericire. *Mă tot întreb, cum să fac ca tu viață, să taci,să nu-mi spui despre ceasul fiziologic din cui…..despre timp, că e efemerși că nu pot la nemurire să sper… *OglindaContinuă lectura „Monica Teacă Molhem”

Recenzie de carte: Teodor Dume

Daniel CORBU: Teodor Dume sau Singurătatea ca religie salvatoare Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume. Născut în 1956, trăitor la Oradea, cu un debut editorial în 1985 (Adevărul din cuvinte, prefață de Gheorghe Grigurcu), cu excelente volume de poeme (Strigăt din copilărie – 1994, Azil într-oContinuă lectura „Recenzie de carte: Teodor Dume”

Silvia Gurău

Iubirea mea, mi-e dor de tine Iubirea mea din miez de varăhai sa ne vedem diseară,tot la margine de lunacinci minute împreună,să-ți simt caldă răsuflarea,sa ne amintim munții și marea,pescărușii în zbor curat,iubirea mea, de toate am uitat! Iubirea mea, de ne-am vedeadoar un minut,ne-am aminti de un frumos trecutce viața ne-a încununat cândvasă-mi aminteștiContinuă lectura „Silvia Gurău”

Poezia zilei 21Septembrie ~Ștefan Olaru~

După treizeci de ani ~De Ștefan Olaru~ N-ai vrut să-ți pui machiaj absurd pe stemă,Dar ai purtat silit pe umeri jaful.Căci nu ți-ai scris pe frunte epitafulȘi n-ai crezut in ordinea supremă! O, dulce și amară vâlvătaie,Un vis frumos, speranța unei nații…Din ce topor ți-au veștejit CarpațiiȘi-au smuls comoara lor din măruntaie? Ești victima aceluiașiContinuă lectura „Poezia zilei 21Septembrie ~Ștefan Olaru~”

Poezia zilei 2Octombrie ~Anatol Covalli~

E-n mine      ~Anatol Covalli~ E-n mine. Simt cum umblă căutândungheru-n care nu am fost nicicând şi unde mici paingi au ţesut plasespre-a prinde-n ele cel din urmă vissperiat când vede cât e de decisacest trimis din lumi misterioase. E-n mine şi nu pot să îl alungîn timp ce sună dintr-un corn prelung şi-l tot audContinuă lectura „Poezia zilei 2Octombrie ~Anatol Covalli~”