Prea târziu Târziu… prea târziu am aflat că sunt noapte,Am surori sânziene, întunericul frate,Graiul stelelor toate îl cunosc mult prea bine,Fiind parte din suflet, fiind parte din mine. Târziu… prea târziu am aflat că sunt lunăCând umblam pe asfalt desculță, nebună,Când din brațe-mi creșteau crengi de umbre ciudateȘi-mi furau fără milă sentimentele toate. Târziu… preaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Andrei Mureșan
Cele două căpăţâni goale La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,“Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?” “Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâne neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în vieaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşezăContinuă lectura „Andrei Mureșan”
Ioan Avram
Legământ Ani s-au scurs într-o vâltoare, de când am pornit la drum,Într-o viață călătoare și cu izuri de parfum,Noi ne ținem laolaltă precum ața într-un ghem,Iar când vine o furtună lângă mine eu te chem. Mi te-a dat în dar Prea Sfântul, pe când hoinăream haihui,Să te țin mereu aproape și respect dorința Lui,Iar de-atunciContinuă lectura „Ioan Avram”
Flori Cristea
De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,Univers în care timpul se dilată imanent,Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,Un tablou destul de straniu se repetă permanent. Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâiConstruim din lut și ramuri,Continuă lectura „Flori Cristea”
Cristina Serghiescu
Prin viață Alergi femeie, prin zi și noapte,Pe umeri duci zăpezi de șoapte,Sub pașii fermi zdrobești dureri,Din verde crud, țeși primăveri… Alungi femeie, noi gânduri gri,Zgura din încercări pustii,Ești stea pe cerul din voință,Râu nou, în albii de credință… Răzbați femeie, prin tăcere,Ești pas pe luturi efemere,Pe tâmple-ți odihnesc lumini,Pe buze-ți cântă alb din crini…Continuă lectura „Cristina Serghiescu”
Coca Elena Mahalu
Încrederea e floare tare rară Nu poți să ai încredere în oameni Căci te trădează după primul colț Și-aruncă vorbe, pentru-un pumn de galbeni Ce-n suflet lasă urma unui glonț. Atâta timp, cât poți și dăruiești Ești bun, înconjurat mereu de lume, Când ai scăpări și-apoi te poticnești Dispar aproape toți, doar fum rămâne. NuContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Maria Apăvăloaie Lungu
Nostalgie S-a înserat de tot şi bate vântul.Pe-un ochi de geam răsar sclipiri de lună.De-atâta toamnă-a-ncărunțit pământul…Şi n-are glas, sărmanul, ca să-mi spunăA câta toamnă poartă în desagă,Atâtea lumi cu tot atâtea vise?!Îi suntem toți de-o veşnicie-ntreagăPoveşti de lut pe filele nescrise,Din cartea lui cu litere de tină.Sărman pământ… Pe când eram copilCu inima scăldatăContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”
Teodor Dume
La masa cu cei care nu mai sunt de două ori pe anînainte de a trece pragulîmbătrânital casei părinților meimă descalței nu mai suntau plecat să se întâlnească cu Dumnezeusă-l invite la masacu cei care nu mai suntmă privesc de sus și din tabloul agățatpe peretele de deasupra patuluiîn caremi- am adormit copilăriape partea cealaltăseContinuă lectura „Teodor Dume”
Tiberiu Foris
Când norii se adună și-ascund pe Tatăl Soare,când sentimentul plânge și Sufletul te doare,când relele se-adună și nu mai ști a face,ridică-ți ruga-n ceruri și mergi cu Domnu-n pace! Când stelele timide, de după nori ascunse,în depărtări stau triste și între ele plânse,ridică-te, zâmbește și mergi pe drumul tău,căci, pas cu pas tine, se umblăContinuă lectura „Tiberiu Foris”
Anatol Covalli
Culori E atâta verde în mine mereu.Oaze lângă oaze vor să le atingspre-a sorbi răcoare din densul nucleuîn care-orice raze nicicând nu se sting. E atât albastru în al meu azurcare îmi alintă păsările-n stol,dorind ca in visuri să le dea contur,să-i fie iubirii un superb simbol. E atâta roşu în al meu destin,care nu-miContinuă lectura „Anatol Covalli”
Zbor spre înălțimi 