Radu Iorgulescu

Așteptări Tu poți să stai de mână cu trecutul,la mine clipa este de-mprumut,trăiesc în datorii de la-nceput,sperând să-ți fur cu buzele sărutul. Când steaua mea, spre tine prea curată,deși tăcută, încă o ascult,că n-a ajuns la tine mai demult,îmi dojenesc secunda vinovată. Greșeli mai vechi clepsidra o răstoarnăiar timpul curge astăzi spre apus;eu mă întorcContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

Petronel Vizitiu

A mai venit o primăvară, mamă A mai venit o primăvară, mamă,Cu pași de aur verde peste sat,Și-n zare, tremurând parcă de teamă,Un nor de vise iar s-a întremat. Din codri iar se-aude șoapta lină,Cum mugurii desfac tăceri de dor,Iar vântul poartă-n pala sa divinăAl vremii tainic și mai vechi fior. A mai venit oContinuă lectura „Petronel Vizitiu”

Mărioara Nedea

Uite, trec cocorii! Stă să se răstoarne cerul peste ape.Mușchiul  de pe piatră mi-a intrat sub pleoape.Simt că primăvara va veni cu tine.Muza-mi își deschide coapsele virgine.Cresc în  noi copacii…se deșiră norii…Iezii îmi fac semne: -Uite, trec cocorii!Hoinărim prin stepe dar la poli opuși.Gândurile-nțeapă dar purtăm mănuși. Nu lăsăm amprente, nici măcar un semn.Nu aprindemContinuă lectura „Mărioara Nedea”

Smeada Zina Marchidanu

Răvaș pentru Dumnezeu Doamne, aprind o clipă în mineCa un felinar într-un amurg, trecutȘi raza ei o trimit către Tine,Răvașul sufletului meu tăcut. Nu cer minuni, nici străluciri de stele,Doar pașii să mi-i ții pe drum curat,Să pot purta-n toate zilele meleLumina Ta, dar neprețuit, bogat. Când vânturi reci răzbat printre gânduriȘi lumea, parcă, nuContinuă lectura „Smeada Zina Marchidanu”

Constantin Voinescu – aducere aminte

Întoarceri spre adevăratele izvoare culturale Mihaela AIONESEI ” Scriitorul Constantin Voinescu – profesor de limba și literatura română de peste patru decenii, cunoscut în lumea literară mai mult ca prozator și redactor al revistei „Oltart” din Slatina, decât ca poet, ne surprinde plăcut cu un volum de poeme intitulat „Știam, Homer, că te prefaci”, Ed. Alana.Continuă lectura „Constantin Voinescu – aducere aminte”

Gheorghe Apetroae

Gândul ,,Irișilor” din ultimul bal Îi apăruse nechemată lui „Pollux” ispita„ Hidra”și, rezidindu-i o dragoste de cer,demiurgică,îl cuprinse, Ea, cu multele lui neînţelesuri:cum că în senectute irişii sidefii ai gânduluipetrec în dorinţele astrelor cu lumina de neînceput…,a-și regăsi prin Ea odihnă în cerul albastru…! Ea îi pregătea, de sfârşit, cântecul ei nesfârșit:tot răsfăţul faustian alContinuă lectura „Gheorghe Apetroae”

Mira Mar

Sărutul Între buzele tale și palma mea,(Ce întâmplare!)ca un cânt neștiut se născuun sărut.Pătimaș, indecent, jucăușse plimbăcând sfios, când tăcutși coboarăca un arcuș pe strunede vioară.Ochii mei rușinați se ascundîntre pleoapeprintre gânduri mi se faceiar noapte.Mă înfior sub dulce suspin,tremur toatăde parcă acum învăț să iubescîntâia dată.Sufletul se preface în razăde Soarecred că eu într-oContinuă lectura „Mira Mar”

Cristina Pasca

Psalm de femeie II(În stil biblic) Și iar m-ai scos din groapa pieririi!Când am umblat prin valea umbrei morții,Tu iar ai fost cu mine!Oh, nicio teamă nu mi-a cutremurat trupul;Când sufletul meu zăcea în pace,așteptam să văd lucrarea mâinilor Tale!Dar Tu ai adăugat zile vieții meleȘi văd cum veghezi asupra mea!Oh, Dumnezeul mântuirii mele,Te voiContinuă lectura „Cristina Pasca”

Anca Maria David – aducere aminte

1)Aștept în tăcere Aștept în tăcereziua de mâinesă dispară ruginași durerea din lumesufletul țipă, se zbateprintre coasteiadu-i aproapeprin vene curge smoalătopind universul în noapte.Îngerul aleargă prin gânduridispare și lasă urme în visedeparte-i iubirea, departe sunt noriifurtuna se dezlănțuiesingurătatea ne închideîn șoapte orfanenu mai am stele pe stocs-au stins în durereau mai rămas câtevacandele aprinseși nișteContinuă lectura „Anca Maria David – aducere aminte”

Georgeta Radu

UN DRUM Pornesc spre stânga sorții cu pas drept, hotărât,să smulg din rădăcină tot ce-i strâmb și urât.Se-ntuneca din timp cândva, în tinerețe,și zorii-ntârziați răsăreau bătrânețe. Cârpeam cu miez de zi adâncul de durereși înnoptam în Dor, pe marea de tăcere.Ciopleam singurătății un zâmbet pentru doidin stâncile speranței, când poposeam în noi. Îmi odihnesc priviriContinuă lectura „Georgeta Radu”