Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

DE VOI ÎMBĂTRÂNI… Pentru că timpul mă fugăreșteca un lup flămândmă voi refugia în zborul unei păsări,acolo unde suflarea lui nemiloasănu mă va putea atingenici măcar cu un gând. Sau poate voi coborîîn undele tămăduitoare ale izvoruluiunde n-a avut niciodată dreptul la cuvânt. De nu vor mai fi izvoare și nici păsărimă voi ascunde înContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Chipul morții Am privit îndelungchipul nemaivăzut al dureriicare m-a absorbitîn profunzimi de abis…La fiece cotitură,îl priveam iar și iar.Ochii,ochii îi erau de gheață,iar timpul atârnade cearcănele groase,ciorchini de struguripe sub pielea creponată.Oh…gura, gura-ifalii de pământ suprapusepeste o respirație ghemuită.Îi priveam chipul arcuitsub pulpa degetelorce-mi brăzdau fața…era chipul morții,spre vindecare. Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial:Continuă lectura „Camelia Corina Boț”

ARDERI LATENTE Mai auzi, mai vezi cum suspină în ploiToți copacii vitregi ai zilelor de joi?Îți mai fuge gândul de pe-un nor pe altul?Încă spui cã ceru-i sinonim cu neantul? Te mai doare, iarăși înc-un vis pierdutSau, poate, secunda lipsă din minut?Trec pe lângă tine himere obsceneSau cariatide cu gene șatene? Nu-mi spune nimic, nuContinuă lectura „Camelia Marin”

LĂSAȚI-MĂ LA CRUCE! Lăsați-mă la cruce, în umbra răstignirii,Să-mi plâng nevrednicia sub nimbul nemuririi,Acolo-i rădăcina iubirii dăruiteȘi rana Lui e poartă spre ceruri nesfârșite! Lăsați-mă la cruce, când valul mă doboară,Când nu mai pot purta a vinei grea povară,Căci lemnul ei mi-e sprijin, iar sângele scăpareȘi fiecare cui e-un psalm de înălțare… Lăsați-mă la cruce,Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

S-a scuturat tot liliacul S-a scuturat tot liliaculCu el și tinerețea mea,Dorului nu-i pot găsi leaculDoar amintiri mai pot avea. Caut norocul în petaleSă-l pun cu o dorință-n sân,Dar florile uscate-s tareDe timpul ăsta, prea hapsân. Unde te duci așa grăbităViață frumoasă, trecătoare,De nu te mai oprești o clipăSă vezi un răsărit de soare? MaiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Nu mă părăsi Nu mă părăsi, Iisuse,azi, când toate mi-s apuse,lacrimile toate, plânse,răsăriturile-apuse,bucuriile răpuse.N-a rămas nimic! Stau în noapte și Te strig,și mi-e moarte, și mi-e frig,și mi-e dor de timpuri duse,când, în prag de sărbătoare,te-așteptam, cu mic, cu mare,așternând pe drumu-Ți floare,și-mpletind în gând cu soare,ramuri de finic. Îmi e dor de ziua-n carem-aContinuă lectura „Silvana Toma”

Cine crede că mă știe… Cine-mi este-n depărtareva veni să mă cunoască,negreșit, pe orice cale,nu vrea iarba să mai crească.cine știe că mă știe,sigur că-mi găsește caleace pe ea-ncepe să scrie,linii ce-mi marchează zarea. când nu vrea, nici nu căznește,drum să facă, nici cărare,marea nu îi trebuieșten-o înfruntă, e prea mare.În zadar aleargă timpul,toată viața-iContinuă lectura „Ioana Popescu”

Metamorfoze dintr-o singurătate parolată am crescut într-o formulă a plecăriimereu un alt prag dincolo de carese licitează umbra unui glonț cu pălăriecând serile sunt bărci abstracte pentrugramatica celuilalt malcare taie mărul și întâmplareabufonul de treflă pe logaritmul grimaseiceasul cu roze și șoareci de tușhărți din memoria zoriloraxiome și aproximări insolenteo încâlceală suavă de pietre sonoreîn zumzetContinuă lectura „Alice Puiu”

Liniște Ce liniște pe tâmple mă apasă,Parcă aud și stelele clipind,Îmi e târziu, puterile mă lasăȘi iernile în brațe mă cuprind. Se-aprinde luna, palid candelabru,Lumina ei se scurge printre văi,Dansează demonii un dans macabru,Eu ard de dor visând la ochii tăi. Se răzvrătesc cuvintele-n poeme,Din ochii nopții stele cad arzând,Iubește-mă acum, cât mai e vremeȘiContinuă lectura „Iancu Cătălin”