POEM PROVOCAT DE ELY IANCU Sunt regele câtorva pământuriȘi-a câtorva sute de poezii.Sunt regele atâtor vânturiCe m-au bătut prin zări pustii. De unde am primit atâta coroană?Din ierburi împletite și din flori.Sunt cavalerul fără prihanăDevenit rege muncind cu spor. De unde am mândrețea asta de tron?Din lutul pe care-l bătătoresc zilnic cu talpa piciorului.Majestatea SaContinuă lectura „Victor Sava”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Nicolaie Cismaru
PAȘAPORT DE VREME BUNĂ Doamne, smerit te-aș rugasă-mi dai pensia Ta pe-o lunăsă-mi pot cumpăra cu eapașaport de vreme bună un liman de împăcareîntr-o mare de câmpiealt pământ pentru plecareși alt suflet să m-adie dă-mi să scriu versul visatrespirând parfum de fetetrupului, greu încercatsă-i dau foc de Dragobete și când cerul mă va stingecu suflareaContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”
Carpe Diem (Corina Tîrnăveanu)
EU NU SUNT IOV… Eu nu sunt Iov!…Încearcă-mă, Părinte,dar, rogu-Te,nu-mi da cât pot să duc!…Pe calea ce mi-ai scris-odinainte,pășesc cu greu…Pe unde să apuc,spre care semnsă îmi îndrept azi pașii?…Nu îl zăresc…și tare-am obosit,orbecăind, cătândprecum ocnașii,Lumina-Ți dinspre caream pornit…În orice semne-o piatră de-ncercare,din încercări mi-am făurit altar…Eu nu sunt Iov!……dar Îți cer îndurare,să nu-mi lașiContinuă lectura „Carpe Diem (Corina Tîrnăveanu)”
Petre Vatuiu
Ruine Pe zidurile mele prăfuiteA început să crească iarbă rea.Cu ghearele adânc în mine-nfipte,Un șoim țipă sinistru, jalea sa. Amurgu-mi face turnul, o nălucă,Care pierdută, cere milă-n cer.Ș-un dor nebun de tine mă apucăCând cărămida-mi cade din crenel. Iar râul, care-mi curge pe sub ziduri,Îmi sapă-n temelie șanț adâncȘi nu știu cât voi mai răzbateContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Silvana Toma
Amnezie Încerc să-nvăț iar viața fără tine,ca un școlar în clasele primare,silabisind, pe vechi abecedare,cuvinte ce îmi par acum străine. Le învățasem într-o vreme bineși le știam chiar potrivi în fraze.Și-apoi…, te-am întâlnit pe tine!Privirile mi s-au schimbat în razeși inima-n clepsidră argintie,preaplină de speranță și iubire. Cuvintele ți le șopteam doar ție,de parcă pentruContinuă lectura „Silvana Toma”
Ștefănescu Dorin
MĂRȚIȘORCu două fire împletitetopim omăturile reciși dezarmăm oștiri de țurțuri,tăioase spade fără teci.Un fir e alb de ghiocel,în el am răsucit iubire,nădejde și un strop de cersă-i cerem iernii despărțire.Un fir e roșu sângeriu,jertfa adusă primăverii,pecetea buzelor de focpe anotimpul învierii.S-au întâlnit într-o legendă,au generat un univers,au dezghețat atâtea inimiși nici un crivăț nu le-aContinuă lectura „Ștefănescu Dorin”
Valeriu Gafencu- comemorare
Ardere-de-tot – Valeriu Gafencu …Aici răsare-n mine o chilieÎn care s-a sfinţit un pustnic blând…Zidea virtuţi cereşti în trup plăpândŞi-n ochi purta smerită bucurie… De priveghere lungă – albă floare –Se rezema cu fruntea de pervazŞi luna-i săruta sfinţit obrazCând i-asculta cuvântul ca o boare: „O, vino, rob rău, somnule, şi-mi poartăCu tine visul, pesteContinuă lectura „Valeriu Gafencu- comemorare”
Dumitru Vasile
Fereastra De ce numai noaptea îți place să scrii?Veioza e farul din zorii târzii,fereastra, tăcută și neagră, îți spunecă este portalul spre-afară, spre lume,o lume cu ochii albaștri, de cer,o lume de verde și-un cerc de misterde jur împrejur, ca un dans fermecat.Fereastra e-nchisă, un negru pătrat. Când ceasul va bate secunda tăcerii,rămâne în urmăContinuă lectura „Dumitru Vasile”
Viorel Gongu
Cuvinte fără forme Cuvinte fără forme lovesc etern în bordIar vântul aspru, ritmul le-aşterne în tangaj,Timona nopţii aspre loveşte surd în cordCând eu, pe rana lumii, mai ţes înc-un bandaj.Sunt desemnat să sufăr în locul celor goi,Sunt condamnat la vise să dau şi la export,Cuvinte aruncate de alţii la gunoiLe pun din nou pe apăContinuă lectura „Viorel Gongu”
Paul Andrei Rîpă
LA COLOMBA DI PACE Poso gli occhisulla punta dei miei piedi.Si apre il vuoto,nel quale rimbombano,come magma in un vulcano,la sofferenza,la speranza sbiadita,quel domani chenon arriverà mai.Ad un tratto scendonodal cielofluttuandole ali spezzatedei miei sogni,formanouna colomba bianca,simbolo di pace.La terracomincia a gioire,pervade la naturacon il suo canto.Pian pianoil vuotoinizia a colmarsi,nei miei occhiil riflesso dellaContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Zbor spre înălțimi 