Marian Florentin Ursu

CLOPOT PESTE MOARTE Copile, dă-mi un telefon,Dă-mi un semnal de bun-rămas,Mă paşte cel mai mare somn,Şi bate-un clopot prin oraş Copile, dă-mi un telefon,Mă strigă-afară un surugiu,Vreau să te-aud, apoi să dorm,Cât trece dricul prin pustiu Eu cred că voi pleca de-acum,Te voi veghea ca mai demult,M-aşteaptă caii peste drumŞi popii cântă-n ritm ocult, ŞiContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Cristina Pasca

Prietenie De ce să plângi cu mine? Să râdem amândoi,De mine și de tine,De ce e peste noi… De gură și vorbire,De cer, de-mbătrânire,De ceas și asfințire,De văz și de orbire… De pas și de grăbire,De ruga făr’ rostire,De vers, de necitire,De-a mea nenorocire… De stele și neștire,De muște și mustire,De ploaie, liniștire,De tot ceContinuă lectura „Cristina Pasca”

Enda Zura (Irina Peto)

Amintiri din copilărie–nostalgie de iarnă     Au fost vremuri în care iarna mirosea a brad adevărat și a ceară topită, nu a plastic și grabă. Pe atunci nu exista Moș Crăciun, ci Moș Gerilă, cu nume străin de inimă, dar cu pași cunoscuți. Tata împodobea bradul — un ritual tăcut și sigur, ca o rugăciune spusăContinuă lectura „Enda Zura (Irina Peto)”

Daniela Konovală

Cerc Noi suntem două emisfere orbecăind spre-un pol greșit,Două fantasme de zăpadă pierdute-n zări de anotimp,Două fântâni rătăcitoare pe drumuri seci fără izvor,Purtând orfane, goale ciuturi, pe brațe sfâșiate-n dor. Noi suntem două nestemate pe cerul stelelor perechi,Două culori îngemanate sub curcubeiele străvechi,Pe-un portativ, alături veșnic, noi două note sub un ton,Balade-n cerul de luminăContinuă lectura „Daniela Konovală”

Sorin Poclitaru

Schit sub zăpadă S-a albăstrit și curățat lumina,Acuma când Crăciunul s-a sfârșit,A nins cu îngeri peste vechiul schit,A nins cu liniște în Bucovina. S-a strâns omătul marilor tăceri,Al bucuriei de a fi acasăȘi parcă iarna e mult mai frumoasăȘi ninge peste noi cu flori din meri. Abia de se aude câte-un glas,Cântând în șoaptă câte-oContinuă lectura „Sorin Poclitaru”

Dumitru Grui

CAL ÎNARIPAT Tu tragi de mine ca de-un cal bătrân,mă biciuieşti să merg spre nicăieri,eu mi-am pierdut potcoavele prin fânşi dorurile prin trecute primăveri Mai dă-mi jăratic dacă vrei să zborşi-am să te duc, prin ceruri, hăt departe,călători-vom iute, ca un nor,până la viaţa cea fără de moarte. Hai să fugim din lumea în ruineceContinuă lectura „Dumitru Grui”

Sofia Roșca

CRĂCIUNUL SĂ-L ÎNTÂLNIM Hai, azi să ne adunăm, surorilor, toate,Cunună să împlitim până-n miez de noapte.La masă să ne așezăm cu frații de sânge,Crăciunul să-l întâlnim, ca-n cer mama plânge. Avem astăzi noi de toate, masa este încărcată,Dar ni-e dor de un Crăciun, cu mamă și tată.Și ne roagă ei pe toți într-o așa ziContinuă lectura „Sofia Roșca”

Madiana Domnița Lascu

Dator… Miroase-a flori de tei şi-a veşnicieClepsidrei n-ai să-i furi nicicând nisipul…Dator eşti timpului cu o simbrie,Oricare-n lume ți-ar fi anotimpul!Miroase-a flori de tei şi-a veşnicieUmple-ți paharul, soarbe din secundăZâmbeşte-i timpului pe datorie,Şi vezi cum fericirea te inundă!Miroase-a flori de tei şi-a veşnicieChiar dacă gongul nu ştii când va bate,Să dai dovadă de mărinimie,Trăieşte-n lumeaContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Ana-Maria Tudorache

Sfârșit de an, 2025 Miros de pâine caldă, pas mărunt…și-mi ești așa aproape încât parecă m-am îndepărtat de tot ce suntca să mă pierd în toate ale tale! Prima zăpadă a venit oricum.Lasă să ningă! Noi trăim în versuripe care tu le scrii mai…nu știu cum…iar eu ghicesc în ele mii de sensuri! În iarnă,Continuă lectura „Ana-Maria Tudorache”

Corneliu Neagu

DOÑA ALBA, DOÑA SOL Privesc peste vreme, uimit te revădtrecând majestos pe podul Triana,pe valuri albastre tresaltă coroana,desprinsă din umbra-ți rămasă pe pod.Ești Doña Alba, sau Doña Sol? –aleargă prin minte această-ntrebare,dar umbra căzută pe unde dispare…O, Doña Alba! … O, Doña Sol! Exultă pe soclu Adolfo Becquer,în parcul central Maria Luisa,când simte venind, odatăContinuă lectura „Corneliu Neagu”