MARGINE de DRUM Treceam prin veacul de singurătateDescris într-un roman adiacentLa colțuri ispitită de citatePe care le adun în testament În veșnicia care nu mă iartăLa margine de drum și de păcatSunt o vizionară fără soartăCa un orfan rămas nebotezat Rejudecată aspru-n purgatoriuTrec ore fracturate-n așteptareCă sunt născută trist și provizoriuAccept verdict suprem și condamnareContinuă lectura „Lidia Zadeh”
Arhive categorie: Fără categorie
Ioana Popescu
Încă mai sper Când pe cerul meu de visetot apare câte-un norvreau să cred că nu-s permiselacrimile ce mă dor. Vreau să cred că-n lumea astase mai poate și visadoar așa alung năpastacuibărită-n casa mea! Vreau să cred că mai existăcâte-un om cu suflet marecare vrea, dar și persistăsă-mi aducă-n viață soare! Câți din noriiContinuă lectura „Ioana Popescu”
Julia Dragomir
Cuvinte *Cu pulsul mărit,Cuvintele-mi pâlpâie-n veneȘi-mi ard molcomit,Prin gură-mi scăpând, ca scânteieDe foc nepăzit.*Prin ochiul mijit,Cuvintele-și caută straie,Un sens ne-mblânzit,Sub pleoapă mocnind, ca văpaie,Cărbune pripit.*Și iată-au scăpatDin vatra cu forme, pe foaie,Arzând necurmatÎn ochiul oricui din odaie,Cu puls zvăpăiat.**Wordsby Julia Dragomir*With an accelerated pulse,The words do flicker in my veinsAnd gently burn.Through my mouth, theyContinuă lectura „Julia Dragomir”
Atila Racz
RugăAtila Racz Fiecare soldatva lua condeiul și va scrie mamă sunt bine încă sunt binen-am ucis încă pe nimeni încă mai simtcopacii cum țin munțiicărările le simtîncă sub talpă aud cum râul mângâie piatramângâie peștiiîncă audinima viețiicum bate încă mai cred că vom sta liniștițifață în fațăși tuca zidulca cerulca învierea și tu o săContinuă lectura „Atila Racz”
Nina Tărchilă
Rugăciune vreau, Doamne, să-mi mai dai o zi de viațăcând toate câte mi le-ai dat s-or termina!o zi întreagă, numai pentru mine,să mă străbat și să-nțeleg cevadin toate câte dat mi-a fost de tinesă le trăiesc îngemănată-n dor.vreau, Doamne, să îmi simt la despărțireade trupul ăsta, sufletul ușor,să fiu senină-n patosul cu caremereu s-a despletitContinuă lectura „Nina Tărchilă”
Camelia Corina Boț
Potirul unui crin Când se plimbă-n arca zileicerul clipei de sublim,dorul mi-l cuprind cu lacrimi,în potirul unui crin. Și-ntr-un ceas târziu de noapte,când și tu vei arde-n foc,am s-adorm pierdută-n șoaptesub cenușă de noroc… Voi fi veșnic trubadurulstelelor de tamarin,care-și soarbe lin iubireadin potirul unui crin… De mână cu întunericul Întunericul-l-am cutreierat,l-am mirosit,i-am îndepărtat gheareledinContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Cornelia Gheorghe
Eu nu…. Nu strivescdulcele sărut al nopții,al inimii străpunsede-albastru dor,nemuritor….nici nu aruncsăgeți cu ură sau veninspre soare și spre nori,nu tulbur florileîn dansul lor divincu fluturi și ninsori,lumină și senin. Nu urcpoteci străine și întunecatespre-a găsi într-un cuib rotundluna cu străluciri,cu stele împrejur,cu șoapte și mister.Nu cautîn ochi de-argintprimăverile promisecu miros de liliac,fără patimă șiContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”
Ionuț Pande
PoemăIonuț Pande Coboară lin, coboară-n șură,Cu jumăta’ de cer, de gură,O Lună-n fir de filigrană,Țesută-n luturi de prihană. Cu pulpa roz, în trup mistere,Văpăi în ochi, cu sânu-n miereȘi dezbrăcată pân’ la piele,Își răsucea în păr inele. Din gând mai rup un colț de vină,Că soarbe sânge din luminăȘi cade-n purpuri de poeme,Când Luna-n tocContinuă lectura „Ionuț Pande”
Didi Grosu
Cântecul iubirii Orbită sunt,când zorile se crapăși nimbul de luminăse cerne printre nori,ridic un colț din vălullăsat peste mistereși-o pleoapăpeste lume deschisă,sub genele-adumbritela marginea genunii,clipește din unghere! „EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”,tremură sărutulcu mirul ei pe frunte,plânge ochiul mințiiși picură-n izvoareun clipocit de-adâncuri,o sete-mi șipoteștesă-i sorblumina din cuvinte! În bătătura palmeisimt muguriiContinuă lectura „Didi Grosu”
Ana Cris
Răspunsul Poeții, sete de lumini,se nasc cum nuferi rari,din mâl și-adânc de mlaștini,își izbăvesc durerile-n senin –ale-omenirii-ntunecate patimi. Poeții, cerul care-nviemormântul drag,prin straiul de magie,albastre nume le-ntrețes meniri.Sub raza lunii ei aștern iubiripeste-osemintele de dorce freamătă și plâng,la ruga înnoptării – acoperământ. Blajinele miresme din ei au izvorâtun sânge-al lor, cel mai curat, smerit,poteca străvezieContinuă lectura „Ana Cris”
Zbor spre înălțimi 