Arhive categorie: Fără categorie

Și toamnă iar… Adie iar o toamnă a-ntristareÎn viața ta, în viața mea păgână,Se mistuie răstimpu-n calendare,Un murmur trist natura doar îngână. Și te privesc tăcut, și-aș vrea să-ți spunCă nu mai pot, mereu, în al meu gând,Să te divid, apoi să te adun,Să număr toamnele pe rând. Nici nu mă mai pricep să teContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Efemer Mă freamătă de tine timpul,Acestei clipe care ni s-a dat,Să cucerim doar astăzi amintirea,Alunecării noastre sfinte in păcat. Sunt vii piroanele pe tâmple,Și judecata aspră-a vinului aprins,Pornit ca un tâlhar la o răscruce,Să-mi fure anii mei definitiv. Și simt cum soarta ma-nconjoară,Peste răstimpul meu pierdut din lut,Și nu voi fi nicicând ca prima oară,CândContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Viaggiatore La madre Terrasembra una fornace:il suo caloresale piano piano,mi attraversa,raggiunge i miei occhi,li sento bruciarecome carboni ardenti.Divento cenerefra le mani di mia madre.Di là il vento caldomi libera.Io,un viaggiatorefra le stelle. Călător Mama Terrapare că este un cuptor:căldura eiurcă încet încet,trece prin mine,ajungându-mi ochii,le simt cum ardprecum cărbunii incinși.Devin cenușăîntre degetele mamei mele.De acolo,Continuă lectura „Paul-Andrei Rîpă”

Un drum ce duce către seară Port în valiză, permanent,Un toc de scris, o călimară,Frânturi de vis şi-un pergamentCu amintiri ce mă-nfioară. Cu fiecare pas făcut,Mă-ndrept spre cea din urmă vamăŞi-n sufletu-mi, un strigăt mut,Sub voalul vremii se destramă. Din toamne, ierni şi primăveri,Am adunat în vers tot dorul…Nomade şoapte dinspre ieri,Îmi leagănă-n lumină zborul…Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Metaforă sublimă, în violet poem…Violetta Petre Foșnești în gândul meu ca frunzele în vânt,Când vârtejesc secunde în zborul spre pământ.Și zorii vin cu tine, albastru pe sub gene,Amurgul mi le-nchide cu doruri în refrene… O noapte albă-n palme adun să nu te pierdȘi c-un poem, iubite, te-adorm și te dezmierd.Mai cade-o stea în mare, înContinuă lectura „Violetta Petre”

Vagonul timpului…(autor:teodor dume) Copii cu nasul lipitde fereastra vagonuluio bunicuță și un bunic înjurândprintre dinție tot spectacolulde pe ruta Oradea-Bucureștiși o întârziere de două oreca o virgulă între două respirațiie tot ceea cepoate să ofere cefereul pe caniculă… nu- i bai zice ardeleanulsprijinundu-și capul de palmeasta se întâmplă destul de desși oricum o să coborContinuă lectura „Teodor Dume”

VOI, POEȚII! Georgeta Radu Voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă,i-nmulțiți cu praf de stele chiar făina din covată,înjumătățindu-i foamea de Lumină albă, Lină,dăruindu-i Adevărul scris în mugur de verbină. Ostoiți durerea vremii ce învârte roata vieții,potolindu-i fierbințeala, în răcoarea dimineții,cu bobițe dulci de rouă îmbibate cu Iubirestrânsă-n stihuri meșterite din miezContinuă lectura „Georgeta Radu”

NESCRISELE POEME De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,Dar cum și viața este tot o vremeCu anotimpuri verzi, pierdute-n ceațăCa-n albele, nescrisele poeme, O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,Tăcerea de sub florile de gheațăDe la fereastră, utima scrisoareDin ochii umbrei, palida paiață. Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,Eu cred că m-ar fiContinuă lectura „Georgeta Rada”