Cornelia Gheorghe

Sărut divinCornelia Gheorghe Din buze-ți sorb sărut divinSclipiri de ochi diamantin,Răsucind fiori pe sufletPeste dor pun al meu zâmbet. Îți prind în păr o amintireȘi-o acopăr cu uimire,Când zile trec și-mi este dorÎți sărut ochii duios…. ușor. Să-ți rămână-n colțul pleoapeiGustul și răcoarea apei,Să te-nvelească-n zori de ziLuna, sărutând obrajii. Din stele să curgă lacrimiNopțiContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”

Violeta Andrei Stoicescu

Noapte de vară Se lasă pacea, molcom, prin unghere,Cresc muguri de-ntuneric printre ramuri,Valseazā umbre-albastre pe la geamuri,Iar ziua răstignită,-n taină piere… Cu freamăt lin şi-atingere de şoapte,Spre orizont, amurgu-şi stinge jarul,Lăsând în urmă, fumegând, altarulŞi-un bec miop, abia răzbind prin noapte. Fuioare de argint, de după creste,Pe bolta-ntunecată se adunăŞi se iveşte-un palid fir deContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Anca Man

Noapte de Sânziene Poveste magică vor țeseÎn dansul lor, iele-mirese,Sub razele lunii, în noapte…Să împletească cu-a lor șoapteȘi galeșe priviri sub gene,Cununi din flori de sânziene. E noaptea când cerul se deschide,În inimă iubirea se aprindeȘi arde dor în piepturi de fecioare,Care își prind la cingătoare,Galbenă floare, fir de sânziană,Să vindece a sufletului rană! ȘiContinuă lectura „Anca Man”

Ioan Avram

Viața este călătoareAutor Ioan Avram Colindăm cărări bătute, peste munți, cătând spre soare,Poteci noi ne ies în cale îndreptându-ne spre șesuriDar ajungem și-n hățișuri, culegând fructe amare,Într-un labirint bezmetic, încurcându-ne în sensuri. Albatroși cu aripi largi ne îmbie la plimbare,Dintre dune de nisipuri să privim talazuri faste,Să plutim pe luciul apei, în alai de sărbătoare,PrivindContinuă lectura „Ioan Avram”

Coca Elena Mahalu

Frumos veșmânt, omenia… Lacrima durerii mute, când își face loc pe față,Privește spre cerul sfânt, cere-i Domnului povațăSpune-o rugăciune-n taină și fă semnul Sfintei CruciȘi lumina pogorâ-va când te vei afla-n răscruci. Cu mâinile-mpreunate și genunchii aplecațiRoagă-te pentru părinți, copii, surori, soți și frați,Nu uita nici de bunici, chiar de sunt la cele sfinte,S-aibă iertareContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Violeta Andrei Stoicescu

Un drum ce duce către seară Port în valiză, permanent,Un toc de scris, o călimară,Frânturi de vis şi-un pergamentCu amintiri ce mă-nfioară. Cu fiecare pas făcut,Mă-ndrept spre cea din urmă vamăŞi-n sufletu-mi, un strigăt mut,Sub voalul vremii se destramă. Din toamne, ierni şi primăveri,Am adunat în vers tot dorul…Nomade şoapte dinspre ieri,Îmi leagănă-n lumină zborul…Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Violetta Petre

Metaforă sublimă, în violet poem…Violetta Petre Foșnești în gândul meu ca frunzele în vânt,Când vârtejesc secunde în zborul spre pământ.Și zorii vin cu tine, albastru pe sub gene,Amurgul mi le-nchide cu doruri în refrene… O noapte albă-n palme adun să nu te pierdȘi c-un poem, iubite, te-adorm și te dezmierd.Mai cade-o stea în mare, înContinuă lectura „Violetta Petre”

Teodor Dume

Vagonul timpului…(autor:teodor dume) Copii cu nasul lipitde fereastra vagonuluio bunicuță și un bunic înjurândprintre dinție tot spectacolulde pe ruta Oradea-Bucureștiși o întârziere de două oreca o virgulă între două respirațiie tot ceea cepoate să ofere cefereul pe caniculă… nu- i bai zice ardeleanulsprijinundu-și capul de palmeasta se întâmplă destul de desși oricum o să coborContinuă lectura „Teodor Dume”

Georgeta Radu

VOI, POEȚII! Georgeta Radu Voi, cei poposiți în lumea cu miros de pâine coaptă,i-nmulțiți cu praf de stele chiar făina din covată,înjumătățindu-i foamea de Lumină albă, Lină,dăruindu-i Adevărul scris în mugur de verbină. Ostoiți durerea vremii ce învârte roata vieții,potolindu-i fierbințeala, în răcoarea dimineții,cu bobițe dulci de rouă îmbibate cu Iubirestrânsă-n stihuri meșterite din miezContinuă lectura „Georgeta Radu”

Georgeta Rada

NESCRISELE POEME De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,Dar cum și viața este tot o vremeCu anotimpuri verzi, pierdute-n ceațăCa-n albele, nescrisele poeme, O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,Tăcerea de sub florile de gheațăDe la fereastră, utima scrisoareDin ochii umbrei, palida paiață. Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,Eu cred că m-ar fiContinuă lectura „Georgeta Rada”