Arhive categorie: Fără categorie

Se-ntorc acasă româniiDoina Botușan Vine iar Crăciunul, unul câte unul cu sufletul ars de dor,Se întorc acasă, românii la masă să stea lângă neamul lor.Dar le pare drumul lung și se tem că nu ajung înainte de Ajun,Că îi țin la rând, mișeii care le vând pe nimic plaiul străbun. Stau prin vămi la coadă,Continuă lectura „Doina Botușan”

LA COLOMBA DI PACE Poso gli occhisulla punta dei miei piedi.Si apre il vuoto,nel quale rimbombano,come magma in un vulcano,la sofferenza,la speranza sbiadita,quel domani chenon arriverà mai.Ad un tratto scendonodal cielofluttuandole ali spezzatedei miei sogni,formanouna colomba bianca,simbolo di pace.La terracomincia a gioire,pervade la naturacon il suo canto.Pian pianoil vuotoinizia a colmarsi,nei miei occhiil riflesso dellaContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Dac-ai ajuns în lacrimi și nevoiNu arunca în stele cu noroi,Nu te certa în van cu lumea toată,N-o înjura, că nu-i ea vinovată! Iar de-ai trăit în viață fără rostNu blestema tu cerul ca un prost,Căci de-ai căzut pe jos în praf și tinăDivinitatea n-are nici o vină Și nu e vinovat nici un destinDacăContinuă lectura „Ștefan Moldovan”

Cercul de ceară Când tainicele râuri înmărmurite-n cearăPrind, calde, să se tragă -napoi în lumânăriÎnvolburând în cercuri, crescând ca umbra-n searăO albă luminare deschide iarăşi flori.Albinele grăbite, trezite iar la viaţă,Fărâmituri de ceară întoarnă spre pistil,Cu ele doruri moarte desferecând din gheaţăSe-ntorc din bătrâneţe spre vise de copil.Cu-mbrăţişări solare coroane de petaleÎngroapă în visare ca-nContinuă lectura „Viorel Gongu”

Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”

Așteptări și deșteptare– Mira Minu- Cum se face, tânăr veșnic,Tu… mereu aștepți ceva…Aștepți să se-aprindă-n sfeșnicNoi lumini… spre undeva. Cãnd spre primăvara verde,Când spre vara de bezea,Iar cãnd toamna frunza-și pierde,I-așterni, iernii, catifea… Chiar dacă frunzișul piere,Pentr-o vreme-i absorbit,Īntr-un timp cu gust de miere,Totul este rânduit. Un suspin se-ascunde-n cârduriDe idei cu sens zglobiu,Cad zăpezileContinuă lectura „Mira Minu”

Hai să trăim ‘nainte de-a muriAutor: Flori Cristea Ne-mpiedicăm de prea multă mișcare,De legi sinistre și de bolșevici,Dar nu-i vreun univers atât de mare,Cum este mușuroiul de furnici. Decât în stupul harnicei albine,Nu vei găsi în vaste biblioteci,Așa perfect și simplă-nțelepciune,Nimeni nu va croi mai drept poteci. Ne zbatem dezbătând ce nu se-ntâmplă,Făcând scenarii șiContinuă lectura „Flori Cristea”

Dans lentLidia Stan Se zdrențuiește-n piatrăCărarea către visȘi zboară fluturi roșiiPierduți prin paradis Suspină lung ,o umbră ,În temelii ziditInelul sorții plângePe cel ce-a fost iubit Ieri nopții i-am cusutHlamidă de argintȘi am turnat otravăÎn cupa cu absint Ne cheamă surd sămânțaDin ancestralul lutToți diavolii și sfințiiAbsintul l-au băut Și-n visul orb de piatrăRănit deContinuă lectura „Lidia Stan”

Cum ți-e viața? Cum ți-e sufletul? Te doare?Rănile s-au vindecat?Și mai spune-mi, visul, oareS-a pierdut? Ți l-ai uitat? Cum ți-e inima? Mai plânge?Mai e tristă și acum?Suferința nu-i ajunge?N-ai pornit pe un alt drum? Cum ți-e mintea? Este trează?Te mai poți gândi vreun pic?Sau ea încă mai viseazăȘi mai speră la nimic? Cum ți-e lacrima?Continuă lectura „Cristina Ghidar Greuruș”

Și noi suntem români Pleacă românii din țarăSe duc precum păsările călătoareȘi cine știe când se vor mai întoarceVreodată români cum au plecat De ce să mai stea într-o țarăUnde sunt mai străiniDecât străinii care ne-au copleșitCu bunăstarea promisă Pâinea noastră cea de toate zileleTot mai neagră și mai asprăTot mai greu de agonisiti-a gonitContinuă lectura „Nicolae Toma”