FEERIE… Lângă trupul tăuangelicdoarme-o clipă-nveșnicie,peste chipul tăufeericluna nopțileînvie,zborul tău suav,nostalgic,iar mă cheamă…spre înaltși m-adun,din cerulmagic,praf de stele,spre înserat. Te aduniubire-n suflet,infinită,nopți de nopți,gura mi-eneodihnită,când sărutăsânii copți,noaptea beadin călimară,clipele de frenezie,din condeislovele zboară,fluturi vii,de poezie. Pe sub storuriletrasefeerie…umbra ta,nu vor linișteasă-mi lasemacii ce-ți aprind…gurași te scriu în vers,iubire,zbor, din visulnebunesc,te-am aleso nemurireîn cuvântulTe iubesc! Redactor: MihaelaContinuă lectura „Vio Sterian”
Arhive categorie: Fără categorie
Coca Elena Mahalu
Frunzuliță cu dor greu Bate vânt rece, de toamnă, peste satul din povești,Frunza galbenă, căzută, se întreabă: unde ești?Când era verde, pe ram, ți-a oferit umbră deasăAstăzi, tremurând sub brumă-i poate de-un copil culeasă. Își plânge cu lacrimi grele, viața scurtă, efemeră,Zilele cu soare pline, tinerețea pasagerăÎn trenul cu amintiri, dintr-o vară-abia plecatăȘi jelește-n rugăciuni,Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Flori Cristea
ALB ȘI NEGRU Toamna mea și iarna ta se-ntâlniră într-o seară,Se-auzeau în depărtare vagi acorduri de chitară,Fâlfâiau aripi de îngeri prin văzduhul violet,Toamna mea și iarna ta, împletite-n triolet. Miere și amar turnate în aceeași cupă spartă,Două drumuri se despart străbătând aceeași poartă,Iarna ta și toamna mea, cald și rece deopotrivă,Se iubesc si se urăsc,Continuă lectura „Flori Cristea”
Felicia Percec
Iubesc Limba Română Iubesc această limbă minunată,Primită-n dar de la străbunii mei!Și atunci când rostesc „mamă” și „tată”,Mă pârjolesc în frumusețea ei. E grai curat din nesecat izvor,Revărsat peste vatra cea străbună,Ce-mbracă cuvintele în mult dorȘi-n străluciri de stele le adună. În limba mea-am primit botezul vieții,Pecetluit pe fruntea arzătoare,În ea mă spală zorii dimineții,CuContinuă lectura „Felicia Percec”
Liliana Răcătău
Clocot în cer Bate toaca-n ceruri, ploaia îl inundă,Zmei slobozi scot biciul în foc ascuțit,Nori de alabastru în catran se-afundă,Repezi stropi de gheață pământul cuprind. Zăngăne cazanul de atâta clocot,Furibunde așchii bat în geam grăbit,Răsună în turlă dangătul de clopot,Uscăciunea zării a luat sfârșit. Se apleacă ramul dăruit cu roade,Sfârâie pământul aprig dogorit,Scutură sălbatec pletele-Continuă lectura „Liliana Răcătău”
Anatol Covalli
Ești învingător Ești învingător dacă stai în sferădorind să devii centru în cuvinteşi-ncepi să prefaci tot ce ţi se-oferăîn miez fierbinte. Ești învingător dacă aprinzi ruguriîntr-un spaţiu plin de catapetesme,dacă-auzi plesnind ai dorinţei mugurişi simţi miresme. Ești învingător dacă în albastruintri ca s-atingi magicele-i strunesperând fericit c-al speranţei astrunu va apune. Ești învingător dacă-a taContinuă lectura „Anatol Covalli”
Georgeta Giurea
PRIN OCHIUL DE GEAM Georgeta Giurea Prin ochiul de geam, văd toamne plângândȘi-n schije de cer, cocori alergând…Prin ramul stingher, și frunzele dorȘi-ncet mă amestec cu tainele lor. M-apasă, pe umeri, coroane de timpȘi-n versuri clădesc un nou anotimp.Mă-nvălui în cețuri, ca-ntr-o maramă :Mi-e toamnă prin gânduri și-n suflet mi-e toamnă. Strivite de ploi, potecileContinuă lectura „Georgeta Giurea”
Cristina Ghindar Greuruș
Antidot Azi mă doare ridul toamneiCare m-a lovit din nou.Nu răspund chemării „Doamnei”Rămânând simplu ecou. Nu vreau să renunț la vise,Parc-aș mai trăi puțin.Jurămintele nescriseLasă-n urma lor venin. Nu vreau să mă dau bătută!(Multe am să împlinesc).Nu voi renunța la luptăȘi cât pot, am să zâmbesc. Azi, de-s pusă la-ncercare,Mă voi ridica din nou.Toamna viețiiContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”
Daniela Damian
Mi-e dor de tine mamă Mi-e dor de tine mamă…Încă mă mai doareși-opresc o lacrimă căzând din ochiul stângși mă gândesc așa, cum n-ai putut tu oaresă mai rămâi cu noi, o vreme pe pământ? Dulceața vocii tale îmi mai răsună-n minteși podul palmei tale îl simt cum mă mângâieși m-alintai frumos, c-am fost copilContinuă lectura „Daniela Damian”
Marilena Răghinaru
Iubiţi Limba Română! Oriunde-aţi umbla prin lume, nu uitaţi de-al vostru grai,Neuitând să spuneţi: casă, mămăligă sau mălai,Învăţaţi-i pe copii limba neaoşă, curată,Rostind: milostiv, ţărână, cum ziceau bunic şi tată! Ştim, v-au izgonit ,,afară” griji, nevoi sau grea durere,Dar de ce să alungaţi scumpa slovă în tăcere ?Ea e singura ce poate graniţele să doboare,FraţiContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Zbor spre înălțimi 