Și toamnă iar… Adie iar o toamnă a-ntristareÎn viața ta, în viața mea păgână,Se mistuie răstimpu-n calendare,Un murmur trist natura doar îngână. Și te privesc tăcut, și-aș vrea să-ți spunCă nu mai pot, mereu, în al meu gând,Să te divid, apoi să te adun,Să număr toamnele pe rând. Nici nu mă mai pricep să teContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Arhive categorie: Fără categorie
George Ceaușu
DOR DE DORAutor: George Ceaușu Dor îmi e de paparudeCu trupuri crude și nudeCe invocau trivialFenomenul pluvial. Dor de-un munte născătorDe cascadă, de izvor,Ce din pântec izvorășteȘi spre câmpie tot crește. Dor de vocea diafanăA mamei ce cânta-n strană,La Paști, dar și la CrăciunȘi mi-a sădit un gând bun… Azi, privind cerul d-azurFără de niciunContinuă lectura „George Ceaușu”
Georgeta Rada
PORTRET Mi-e dor de toamna din grădină,Când vântul flașnetar cântaPe armonii de violinăPovestea mea, povestea ta.. Te mai aștept pe banca veche,Privirea-mi caută în zadar,Căci toamna noastră neperecheE în album, într- un sertar. Doar eu mai sunt în parc și plouă,Și dorul meu, ca mine trist,Mi-a împărțit lumina-n două,El, ambulantul portretist. În mâna lui luminaContinuă lectura „Georgeta Rada”
Cristina Ghindar Greuruș
Dor nebunAutor: Cristina Ghindar Greuruș Sădit în suflet îmi e dorulȘi cu durere izvorăște.Nu vrea să-și ia din mine zborul…Să mă sugrume se trudește. Crude sunt nopțile când singurMă zbat în flacăra-i aprinsă.Privesc spre stele trist, nesigur,Ștergându-mi lacrima prelinsă. El mușcă voluptos din mine,Din inima înlăcrimatăȘi trivial, printre suspine,Mă bântuie ca niciodată. Iubirea-mi sfântă, diafană,M-aContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”
Georgeta Radu
ARUNCĂ POVERI!Georgeta Radu Sisifice poveri pierd rostul vieții,în drumul lumii pe versanții vremii,în nopți târzii sau miezul dimineții,în goana măsurată în decenii. Zadarul vieții-ntunecă simțireși golul e-adâncit prin nerăspunsce crește, ‘n pofta de îmbogățire,un vierme, care sapă-n om, ascuns. Zi după zi, crezi că păcălești Moartea,zărind comori în orișice gheșeft,uitând că ea își ia totContinuă lectura „Georgeta Radu”
Elena Coca Mahalu
Și mi-e dor…Autor: Elena Coca Mahalu Și mi-e dor, când iese lunaPrintre stele, diafană,Parc-ar vrea să-mi spună-ntrunaCă sunt de tată, orfană. Lacrimile reci și crudeTunele-au sădit pe obraz,Trivial, dând să sugrumeAl amintirilor răgaz. În al umbrei întunericFlacăra-i mistuitoare,Izvorăște sub genericScris de luceferi, în zare. Voluptos, se zbate-n chingaD-azur, a nopții perfide,Nevrând să asculte rugaSimțămintelor fluide.Continuă lectura „Elena Coca Mahalu”
Anatol Covalli
Am fost şi sunt de Anatol Covalli Am fost şi sunt. Am fost în începuturiîncrezător, senin şi plin de-avânt.Sunt azi, bătut de ale vieţii cnuturi,o frunză ce-o să intre în pământ. Am fost şi sunt. Ce amintiri sublimeîmi povestesc de tinereţea mea!Sunt înţelept şi plin de profunzime,dar crucea ce o port e tot mai grea.Continuă lectura „Anatol Covalli”
Adrian Vasile Iftime
Efemer Mă freamătă de tine timpul,Acestei clipe care ni s-a dat,Să cucerim doar astăzi amintirea,Alunecării noastre sfinte in păcat. Sunt vii piroanele pe tâmple,Și judecata aspră-a vinului aprins,Pornit ca un tâlhar la o răscruce,Să-mi fure anii mei definitiv. Și simt cum soarta ma-nconjoară,Peste răstimpul meu pierdut din lut,Și nu voi fi nicicând ca prima oară,CândContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”
Flori Comboș
Pe 8 iulie se sărbătoreşte Pricopul (Amuţirea cucului sau Ziua Lupului), o străveche divinitate agrară, care veghează la coacerea grânelor şi are grijă de cei care lucrează pământul.În satele de pe Valea Mureşului, oamenii denumeau sărbătoarea „Pricopul” pentru că, spuneau ei, „astăzi se pricopseşte grâul de vară”.Ei aveau credinţa că în această zi nu seContinuă lectura „Flori Comboș”
Paul-Andrei Rîpă
Viaggiatore La madre Terrasembra una fornace:il suo caloresale piano piano,mi attraversa,raggiunge i miei occhi,li sento bruciarecome carboni ardenti.Divento cenerefra le mani di mia madre.Di là il vento caldomi libera.Io,un viaggiatorefra le stelle. Călător Mama Terrapare că este un cuptor:căldura eiurcă încet încet,trece prin mine,ajungându-mi ochii,le simt cum ardprecum cărbunii incinși.Devin cenușăîntre degetele mamei mele.De acolo,Continuă lectura „Paul-Andrei Rîpă”
