Mai, superlativ Dezbrăcă-te de haina rece,Bea și un ceai, poate îți trece,Fii primăvară…sau refuzăSă mai apari așa ursuză! Vreau prin ferestre să-mi zâmbeascăLumina ce-mi părea firească,Teiul să-mi invadeze porii,Să-mprăștie degrabă norii! Ai îmbrăcat haine cerniteȘi dormi în colțul tău cuminte…Ca mâine, vara îți ia loculȘi tot n-a înflorit bobocul! Dă drumul harnicei albineSă evadeze dinContinuă lectura „Liliana Răcătău”
Arhive categorie: Fără categorie
Beatrice Alfred
Plecarea iguanelor bănuieli hașurează șoptitoglinda cu păsări ridate,perdeaua o simetrie răsturnatăîntre asteriscurile nopții,tulpini de aer prind în vocalăteii rememorând amurguldin gesturi și icoane,ceasornicarul improvizează lunadin melancolia iguanelor ciobite,prin zăpezile ficțiuniihieroglife scurtcircuiteazăsurâsul numărului perfect,la târgul de fluturi orașulrespiră opac tăcutul subțiredintr-un somn de inorog,alerg pe partea mea de mirareși trenurile sensului neînțelesdeznoadă amintiridintr-un tratat de cusutContinuă lectura „Beatrice Alfred”
Daniela Konovală
Înviere Am primit ciorchinul unui liliac,Creionat pe coala dimineții nude,Taina învierii dintr-un veac uitatOglindită-n chipul florilor plăpânde. Curg din cer sonate peste lutul brun,Îngerii luminii cetele-și adună,Trâmbițând culoare ceasului străbunCe-a răspuns iubirii prin a vieții strună. Pe cărări de lună, fără de cuvinteNumai liliacul cerne albe flori,Ca o mângâiere peste-a lumii frunteCe și-a dus povaraContinuă lectura „Daniela Konovală”
Valentin Ciobanu
~Când ajungiSã lași în urmã~V. Ciobanu. Când ajungi sã lași în urmã,Tot ce’i toxic pentru tine,Sã culegi din floarea vieții,Doar nectarul de albine! Ai sã vezi cã al tãu suflet,Va fi iarã’și zâmbitor,Limpezit de gând și cuget,Precum apa, din izvor! Lasã ce’a fost rãu în urmã,Nepãsãri..jigniri..uitare!Sã’ți întinzi din suflet aripi,Cãci viața e trecãtoare! Nu uitaContinuă lectura „Valentin Ciobanu”
Anatol Covalli
Bine-ai venit!… de Anatol Covalli Salut din partea iernii, primăvară!Te-mbrăţişez cu sufletul, cu dragşi fericit că noaptea mea polarăa apucat să calce-al tău meleag. Când te privesc nu-mi pasă că în minesunt viscole, e ger şi cresc nămeţi.Surâsul tău îmi face-atât de bine,de parcă aş trăi în două vieţi. Sunt fericit că pot să-ți vădContinuă lectura „Anatol Covalli”
Mirela Șoimaru
IERI, AZI, MÂINE Ce-a mai rămas din vechiul ieri?!Doar un parfum de amintire…Și, poate, aromate seri,Cu șoapte tandre de iubire. Din astazi, ce pot sa trăiesc?!Numai culoarea unei clipe…Anii în van se prăbușesc,Căci nu mai pot sa se-nfiripe. Dar mâine ,oare, ce va fi?!Grădina rodiei promise?!Sau sub un pin voi adormi,Sub ploaia orelor ucise… SuntContinuă lectura „Mirela Șoimaru”
Florin Dediu Suceceanu
Vindecarea cuvintelor (Puterea)de Florin Dediu Suceveanu Aveau ce nici chiar Zeii nu-nfulecau la masă,Fiindu-le puterea cîmpia cea mai grasă,Nu așteptau ofrande în moliciunea șeii,Călări pe cai de luptă, mai zei chiar decît Zeii. Cînd ești învins în luptă ori te supui ori mori,Dar și supus dobîndă pierdutelor comoriE viața ta, cruțată de-nvingători cu silă,Arareori putereaContinuă lectura „Florin Dediu Suceceanu”
Cristina Tunsoiu
Parfum de liliac O seară cu parfum de liliacÎn dulci nuanțe roz, violacee,Se cuibărește-n taină în cerdac…Glasuri de prunci răsună pe alee! Miresme renăscute din adâncuri,Ori adierea gândului fugar…Ne războim din orișice nimicuri,Iar liliacu-înfloare în zadar! Cu ochii închiși, respir copilăriaȘi simplitatea omului modest.Tresaltă-n suflet încă bucuria,Gustând din plin al primăverii gest! Cu mâinile întinseContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”
Corneliu Neagu
ORA POTRIVITĂ Se lasă peste plopi o altă seară,mai obosită și mai stoarsă de puteri,parcă și vântul care bate-afarăaduce-n pragul casei ce-a fost ieri..Sunt dorurile care vin pe gânduri,plutind ca frunzele căzute din copacipeste izvoarele urcând din prunduri,când vor să te audă dar tu taci..Plecată ești, se simte depărtarea,și umbre de uitări se-adună peste noi,seContinuă lectura „Corneliu Neagu”
Luminița Trăistaru
Sărutul primăverii Se cutremură pământulSub a morții talpă hâdă,I se îneacă legămîntulÎntr-o ploaie sângerândă. Rana-i curge-n ochi de ciute,Durerea-n urlet de lupi,Însă cine să-i asculteInima ascunsă-n stupi? Prea e însetat sărmanulȘi flămând și obosit,A uitat gustul iubiriiȘi demult n-a mai dormit. Roagă fratele lui vântulSă zboare departe-n departe-n zareCu măria sa CuvântulSă aducă alinare. ȘiContinuă lectura „Luminița Trăistaru”
Zbor spre înălțimi 