Ioan Pop

Temnițele libertății A venit moartea să dreagă stricăciunile vieții,Însă ea încă mai are de surpat împrejmuireaOrizontului și partea ce-i revine dimineții,Potrivit voinței sterpe de-a-ngrădi nemărginirea. Temnițele libertății nu mai au sârmă ghimpată,Nici potăi impertinente nu mai văd, nici foișoare.Patriarhii lașității îndrăznesc, și dintr-odatăSe deschid trape demente și lovesc, cu disperare, Vocile înțepenite ale ușilor înContinuă lectura „Ioan Pop”

Rony Eduard Codreanu

CÂT PRIMĂVARA… Mi-ador cu amănuntul harta,mânându-i spre cântec conturul,cât primăvara-mi stă culoare,e floare-n suflet și-mprejurul. Cât primăvara-mi stă-n seducțiiși pasărea cu cer se scrie,îmi măsor timpul din icoane,ștampilă fac din tot ce-i ie. Cât primăvara-mi stă ninsoare,la rever, florile, insigne,cu verde îi țes așternuturi,dezbrac iubirea de enigme. Mân primăverii aventura,sunt nudu-i inel de logodnă,urc floriiContinuă lectura „Rony Eduard Codreanu”

Daniela Konovală

Cununie Printre calde anotimpuri voi veni pe drum de searăSfori de rouă ți-oi aduce pentru-a frunții dezmierdări,Tu m-așteaptă-n strai de nuntă cu-n opaiț la fereastră,Să te văd din colțul lumii bântuit de ursitori. Voi veni cu infinitul într-o mantie albastrăȚi-oi aduce-n palme lumea ce-a promisă la-nceput,Tu îmi țese cingătoare și năframa de nevastă,Bate-n aur douăContinuă lectura „Daniela Konovală”

Violeta Andrei Stoicescu

JERTFĂ Nu am fost acolo,și totușiîmi ard pașii de colbul Golgotei.Nu Ți-am atins rănile,dar le port în inimă,ca pe o vină iertatăînainte de-a o rosti. Te-ai lăsat frântprecum o pâine caldăîn mâinile lumii flămânde.Nu ai rostit nimicși totuși,tăcerea Ta a spus totul. Ai mers până în miezul durerii,ca o luminăcare nu se teme să ardășiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Ștefan Olaru

Resemnare M-am întrebat și mă întreb mereu,De ce-am strivit același verde crudCând îmi doream să-l mângâi și să udCorola cu minuni din pieptul meu? Nimic n-a mai rămas pe vechiul drum,Luminile aproape că s-au stins…Doar crinii ce-i strivisem dinadinsSe reîntorc la umbra mea, postum… Și dac-a fost, așa a fost sa fie,Și-i de prisos săContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Silvana Toma

Lasă, Ană Lasă, Ană, lacrima să curgăși să sape-n piatra de mormânt,plânsul tău la stele să ajungă,și să cadă-n ploaie pe pământ. Să îmbogățească glia seacă,să topească seculari nămețiși s-oprească pasul care pleacă.Ai lăsat atâta timp să treacă……Lasă, Ană dragă, să se-ntoarcăcel pe care, încă, îl aștepți. Redactor: Mira Minu Redactor șef: Ionuț Pande DirectorContinuă lectura „Silvana Toma”

Eugen Dorcescu

BARBĂ-COTPentru Mirela Aseară, piticuțul Barbă-Cot,De care și uitasem, mi se pare,Pe-o stradă prefăcută în cărare,M-a-ntâmpinat, străin, ca un robot.Am tresărit, o clipă, amândoi:Îl mai cunosc? Mă ține, oare, minte?Ci iată-l cum alunecă-nainte.Ci iată-mă cum lunec înapoi.În jurul lui, un stol de prichindei:Alina, și Lizuca, și Andrei,Raluca, Roxi, Dana… Cine știeCe nume poartă-această gălăgie?Și-acolo-n depărtare, undeContinuă lectura „Eugen Dorcescu”

Mirela Butacu

CÂT DE PUȚIN AI FOST CU MINE, TATĂ! Cât de puțin ai fost cu mine, tată!Crescând, eu am plecat de-acasă-ndată.Bătrânul măr cu frunza lui,Mi-a spus că n-au fost ani destuiCând trec pe drum, se-apleacă și mă ceartă… Și liliacul, cel cu floarea deasăMi-a spus că prea puțin am stat pe-acasăStrăine locuri m-au chematȘi-n urmă niciContinuă lectura „Mirela Butacu”

Adnana Radu

ZÂMBET ASCUNS Ce faci tu, zâmbetule?Prin care colț de iarnă te-ai rătăcitpe unde îți alergi caii năzdrăvaniprin care timpprin care ani te-ai pribegitprin care anotimp durutprin care colț de pe câmpiepe care fir de păpădie îți numeri aniitu, cel care ai mușcat din verde de pădureși buzele ai muiat în boabele de muretu, cel careContinuă lectura „Adnana Radu”

Ovidiu Oana-pârâul

Seminţia bujorilor Zicere:Nu doar ne tragem din strămoşi,Dar ne hrănim cu seva lor,Noii arhangheli glorioşi,Încorsetaţi în glii ce dor. Cât de adâncă-i, Doamne, rădăcinaAcestui trunchi ce prin milenii-şi creşteFrunzarul, ocrotind cu el grădinaDin care, neamul, floarea-şi sumeţeşte? Din seve de la primii regi pornite,Pe oase îngropate cresc bujorii,Chiar răscoliţi de năvăliri smintite,Rămas-au loc de odihnitContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”