Dixit (𝑃𝑜𝑒𝑧𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑉 “𝑀𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝐼𝑛𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖𝑡𝑜𝑟” 𝑑𝑖𝑛 𝐹𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝐾𝑎𝑟𝑎𝑚𝑎𝑧𝑜𝑣 – 𝐹.𝑀. 𝐷𝑜𝑠𝑡𝑜𝑖𝑒𝑣𝑠𝑘𝑖) A coborât din nou la ei, în toiul zarvei,Să le aline suferința celor mulți,Strălucitor, la fel ca ieri, sub cerul slavei,Îi miluia pe suferinzi și pe desculți. Întreg orașul l-a primit cu veselie,Țineau în mâini bogate ramuri de finic,ÎnContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”
Arhive categorie: Fără categorie
Ovidiu Oana-pârâul
Războinicul Pe cer aleargă rătăciţi,Vreo câţiva nori mai peticiţi.Privesc în jos către pământ,Şi unul scapă un cuvânt: Arma lui albă, orice norVa arunca de sus, din zborOmătul să acoperePământul ce descopere Covoarele de frunze moarteDe pe aleile deşarte.Livezi şi câmpuri, casele,Cătunele, oraşele, Ca o centură peste zare,Splendidă-n soare irizare,Sub strălucirea lui bălană,Se va topi apoiContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”
Ica Gărgălie
CÂND ZIUA SE STINGE ,, Și plouă și ninge”, e iarnă și-i frigȘi vâjâie vântul,e vreme câinoasă,Când ziua se stinge în noapte te strigDoar flăcări și umbre se îngână prin casă Tu nu ești aici să-mi mai spui ,,te iubesc”Și țes cu fir negru rețele de gânduriDin vise și umbre nu pot să clădescIubirea pierdută….cuContinuă lectura „Ica Gărgălie”
Costina Tănasă
Fii și tu spiridușul Moșului Se-apropie iar Sfântul Nicolaie,Își poartă, gârbovit, sacul în spate,Nu știu de unde, fără o lescaie,Aduce copilașilor de toate. Dar are spiriduși, ca în poveste,Părinții, care fac mari artificii,Ca din veniturile lor modesteS-asigure copiilor delicii. Nimic nu poate fi mai prețiosCa zâmbetul, ce-i luminează fațaCopilului ce râde, bucuros,Când își găsește darul,Continuă lectura „Costina Tănasă”
Federico García Lorca – traducere: Gabriel Cristea
Sfântul Gabrielde Federico García Lorca( traducere: Gabriel Cristea) Un fecior frumos, de trestii,umeri largi, mijloc subțire,pielea măr sclipind în noapte,ochii mari și gura tristănerv de-argint ce se topește,bântuie pustia cale.Încălțările-i lucinderupe dalii prinse-n aer,două ritmuri care cântăscurtul și celestul vaier.Pe tot țărmu-ntins al măriinu e pace să-l întreacă,nici tiară-mpărăteascăși nici stea rătăcitoare.Creștetul când îl apleacăpesteContinuă lectura „Federico García Lorca – traducere: Gabriel Cristea”
Marian Florentin Ursu
UMBRE PRIN IARBĂ Tatã, ce vremuri ciudate, ce noapte,ori poate e frigul subţirecare desparte lumea de moarte,tatã, în dreapta cresc pietre,în stânga sunt urme de cruci,în faţã frustrãri şi tristeţe,în spatele casei ard umbre de nuci Mamã,ziua nu mai mãnânc, doar pasc întunerici,pe umeri mi-au crescut nişte hamuri de caiiar între zi şi noaptenu maiContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Viorel Birtu Piraianu
În liniștea nefirească a lumii trăiesc între gânduri învelite în ceațăcine suntde ce sunt acel ce nu mai suntunde mergde ce mergîntr-un timp pierdut în răstimppoate sunt o idee greșită a timpului realcine știe azi a știepășesc într-un răgaz al luminiiîntins pe un covor de gânduriîn neliniștea somnuluinăscut din lacrima timpului în țipătul vântuluiîn jurContinuă lectura „Viorel Birtu Piraianu”
Tatiana Pavel
Tu…Eu… Obraji istoviți se-odihnesc în căuşul palmei…Sunt calzi şi blânzi ca atingeri de înger,Clipe in dar…zbateri in mărăcine de sângerAmorțesc în înghețul de foc al sudalmei. Îți mângâi uşor cosițe cu bucle de toamnă,Aramă vie de amiază legănată-n hamace,Te mai văd dansând aiurit prin răstoace,Umbră de om, îmblânzită-nainte s-adoarmă. Trupul tău, sfielnică lumânare în sfeşnic,MaiContinuă lectura „Tatiana Pavel”
Mircea Grumaz
în toate viețile mi-am îngăduit să te-ntâlnesc în toate viețile,iar de fiecare dată când îmi îmbătrânea inima,când îți uitam dragosteasau n-o mai puteam gusta,muream,doar pentru a cerși o altă viață. apoi, mă nășteam din nousă-mi caut ecoul sufletului,îndrăgostit de noul tău chip,presărând „teiubescuri” pe-o pernă,în timp ce întrebam nefăcutele…de ce? am mai murit, am maiContinuă lectura „Mircea Grumaz”
Lidia Stan
Ziua care-ncepe Nebănuite treptem-au tot purtat spre tineGhicind prin umbre drumulce nici nu îl visamPrin noaptea disperăriicu stele cristalineM-apropiam de ziuă,în rătăciri-SPERAM Orbită de dorințeși gânduri de hoinarPrin pulberi de cenușăîncercam jăratic viuUmblam prin ceața viețiieu-NESĂTUL avarȘi drumul îmi păreaatât de cenușiu Și când lumina crudă-midezvălui cărareaTrecuta-i cu grăbire-namurgul violetPrivind spre alte zărin-ai auzit chemareaȘiContinuă lectura „Lidia Stan”
