Coca Elena Mahalu

Dorule, de unde vii?

Peste dealuri și coline
Peste sate și ruine,
Cutreieri orașe mari
Te-ntreci cu norii hoinari,

Răscolești iubiri trecute
Frămânți gândurile multe,
Prin timp, cauți și găsești
Mici crâmpeie de povești.

Dorule neastâmpărat,
Sufletul mi-ai tulburat
Când prin foșnetul de frunze
M-ai dus la cules de muze…

Te-aș întreba unde-ai fost
Lăsând clipa fără rost,
Dimineți încețoșate
Și apusuri răsfirate?

Dorul tace și încet
Mi se cuibărește-n piept,
Alinând un vers stingher
Și c-un zâmbet efemer
Se învăluie-n mister.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angela Petre

Te-am nins

Te-am nins cu flori de portocal
Pe când nici nu visai, iubite,
Sorbeai licoarea din pocal
Privind spre drumuri troienite.

Lămâii se desfac în flori
Și îți desfată lin privirea,
O nouă zi, cu alți fiori…
Îți sapă-n tâmplă nemurirea.

Când macii sângerii se frâng
Sub bolta pururea senină,
Tu crește-mi aripi ce străpung
Întreaga boltă de lumină.

Și peste trupul meu de vrei
S-așterni în straturi nemurirea,
Să-mi scuturi florile de tei
Și să m-acoperi dacă vrei
Să pot să-ți înțeleg iubirea.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Feresuaru

Cine sunt eu?!

„EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”!
Cine sunt eu? Și ce drept am, să stric
Nu sunt nicicum al lumii ombilic!
Un biet poet, la poarta-nțelepciunii…

Sunt frate bun cu brazii și gorunii…
Trudind din greu să mă cunosc mai bine,
Hrănindu-mă cu efemera clipă care vine,
Prin Lancrăm când pășesc sub raza lunii

Și cât trăiesc am să-mi respect bătrânii,
Ca semn suprem al dăinuirii noastre…
În suflet port cuvintele măiastre!
„EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII” …

Să fim în lumea noastră, fiecare, sfânt!
Un cânt de dor să ridicăm sub raza lunii!
„EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”!
Crezul ce-l am mi-l duc chiar în mormânt…

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Lupu

Copile

O lună arzândă, ușor se înalță,
Pe un agheasmătar de apă vie,
Luceferi năuci, sătui de viață
Alunecă-n marea adânc străvezie.

Pe buze uscate și fața crăpată,
Port sarea culeasă din marea albastră,
O stană de piatră, din înger de fată,
Rămas-am, copile, pe plaja sihastră…

Străbate Sahara cât poți de îndată,
De vremuri aripa-mi atârnă greoi,
CARTEA MEA-I, FIULE O TREAPTĂ
În timpul de-acum și în cel de apoi.

Când îngerii nopții aripa-și înmoaie,
În sfinte adâncuri de priveghere,
Să lepezi mantaua de patimi greoaie,
Pe valuri, să spele adânca durere…

Pe plaja străveche, cu grijă, adună
Nisipuri aduse de vânturi în noaptea
Ce schimbă prefața din urna străbună,
Căci viața e aspră…mai aspră ca moartea.

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ion Jalea-Memoriam

IN MEMORIAM:ION JALEA…
-ION JALEA, constănţeanul care a sculptat toată viaţa cu o singură mână, s-a nascut la 19 mai 1887 si trecea la cele vesnice pe 7 noiembrie 1983!

Rămas fără o mână, după ce a fost pe front, sculptorul Ion JALEA a uimit o lume întreagă cu talentul său. ION JALEA s-a născut la 19 mai în comuna CASIMCEA din judeţul TULCEA. Apoi, familia lui s-a mutat în 1893 într-o zonă cu pământ fertil din zona COBADINULUI din CONSTANŢA, în satul BIUL – BIUL, mai târziu CIOCÂRLIA de JOS. Părinţii au hotărât să-l trimită la Gimnaziul din CONSTANŢA pentru continuarea studiilor. Doi ani de secetă I-au lăsat pe părinţi în imposibilitatea de a plăti taxele şi atunci conducerea Gimnaziului a hotărât să-i acorde una din bursele judeţului. În 1908 a urmat studiile Academiei de Arte Frumoase din BUCUREŞTI, avându-i profesori pe sculptorii FREDERIK STORCK şi DIMITRIE PACIUREA. Patru ani mai târziu a expus pentru prima dată la Salonul Oficial, lucrările „CAIN “BUNĂ, „REMUŞCAREA “ şi „NUD “. Plecat la PARIS, a lucrat sporadic în atelierul lui AUGUSTE RODIN. În 1917, ca urmare a cererii sale insistente de a fi trimis pe front, ION JALEA a participat la luptele de la CORBUL, MĂXINENI şi NĂMOLOASA. La 17 august a fost rănit. Medicii i-au putut salva piciorul, dar nu şi braţul stâng, aflăm din cartea „ARTIŞTI DOBROGENI “ a FLORICĂI CRUCERU, aflată la Biblioteca Judeţeană I.N. Roman din CONSTANŢA. Cu toate acestea, artistul constănţean a continuat să creeze opere de artă. În 1937 a obţinut Marele Premiu al Expoziţiei Internaţionale de la Paris. În 1966 a fost decorat cu Meritul Cultural clasa I pentru lucrarea „HERCULE DOBORÂND CENTAURUL “. În acelaşi an a donat oraşului CONSTANŢA o parte importantă din colecţia sa de lucrări. În 1977, când a împlinit 90 de ani, ION JALEA este sărbătorit într-o adunare festivă în Sala DALLES. Au fost expuse 51 de lucrări, 10 desene şi 12 fotografii de lucrări de artă monumentală. În dimineaţa zilei de 7 noiembrie 1983, ION JALEA s-a stins din viaţă. Pe 19 martie 2009 are loc ceremonia de inaugurare a copiei în bronz a operei de artă „ARCAŞ ODIHNINDU-SE ”, sculptură de ION JALEA, donaţie a statului român către Curtea de Justiţie din LUXEMBURG. Pe faleza oraşului CONSTANŢA există Muzeul ION JALEA, iar Şcoala nr. 24 din oraş îi poartă numele. Muzeul a fost înfiinţat cu lucrările donate de artist: sculptură (108 lucrări), desene şi schiţe, reliefuri, statui, busturi. Clădirea muzeului este monument istoric, construită în stil neoromânesc, între 1919 – 1920, avându-l ca arhitect pe VICTOR STEPHĂNESCU. La parter şi etaj sunt expuse opere originale şi machete, lucrate în materiale şi tehnici diferite. În faţa casei, pe faleză, se află capodopera sa definitorie „ARCAŞ ODIHNINDU-SE “. Iată cum îl descria ION FRUNZETTI pe maestrul JALEA la vârsta de 85 de ani: „SCULPTORUL MÂNGÂIE zilnic LUTUL şi-l preface-n bronz şi mânuieşte unealta ce înlătură din blocul marmurelor tot ce nu-i statuie. Autor de dicţionare de piatră, codificând parolele noastre de recunoaştere ca naţie“.

sursa :Genovica Parvu.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ovidiu Oana-pârâu

Dă-mi împrumut doar şapte zile!
Ovidiu Oana-pârâu

Atât Te rog, acum la capăt
De drum, ce greu am străbătut,
Aş vrea să fiu copilul proaspăt,
Să înţeleg ce n-am ştiut!

Acum, că mă sfârşesc de toate,
Dă-mi împrumut de zile, şapte!
Căci ale mele-s numărate
Şi am ajuns să-mi fie noapte.

În prima, vreau să văd pământul,
Aşa cum Tu l-ai zămislit!
Să înţeleg de ce-i mormântul
A toate cele ce-a rodit.

A doua zi, aş bea din apă
Din cea din care sunt născut.
Sau din aceea plânsă-n pleoapă,
Când m-am lovit şi m-a durut!

A treia zi, e pentru ceruri
Şi pentru stele, pentru vânt,
Ce-n adieri adună nouri,
Sub care păsări se avânt`.

A patra zi să fie toată,
Cu oameni plină, să-i privesc,
Cum îşi întorc privirea roată
Cătându-Ţi sprijinul ceresc.

Aş vrea, a cincea zi, acasă,
Să mă întorc ca prima dată,
Să-mi aflu lumea bucuroasă,
Aşa, cum a mai fost odată.

În cea de-a şasea, vreau lumina,
Să stau, să înţeleg cum creşte.
`Nainte de-a veni hodina,
Ce-ai rânduit, dumnezeieşte.

În ultima, gândesc că-i bine,
Să stau în rugă aplecat!
Şi-apoi, să mă primeşti la Tine,
Preaplin de toate ce mi-ai dat.

01.12.2005
Din volumul „DOINA, DORUL, DUMNEZEU”
apărut în Martie 2017 la Editura Coresi.


În memoria dușilor!
Ce a mai fost, va fi și nimeni nu este ferit!

Redactor: Mira Minu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Flori Cristea

De vrei, poți fi din nou copil

Să fii copil nu este greu!
Fă-ți dintr-un băț un cal, un zmeu,
Și du-te, prin colb alergând!
(Poți face toate astea-n gând.)

Poți să te cățări în copaci,
Poți haina ruptă să îmbraci,
Desculț și cu genunchiul rupt,
Cu-armuri de-argint pe dedesubt,

Fără de timp și de hotar,
Fără un ban în buzunar,
Dar plin de vise și idei.
Te poți lupta în gând cu lei,

Poți stăpâni pământu-ntreg!
Pot toate astea să-nțeleg,
Pot fi din nou, de vreau, copil,
Într-un cătun de sat, umil,

Într-o căsuță de povești.
De vrei, copil ești cât trăiești!

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Radu

COPILUL DIN SUFLET
Georgeta Radu

Copilul din tine se joacă în gând…
Găsește acolo ce-n viață-i lipsește
și nu se trezește vreodată, plângând,
că nimeni nu-l ceartă, când timp risipește…

Cu-albastra-i privire, atinge un nor
ce-i mângâie fruntea, de-adulți obosită…
Apoi se întrece cu vântul în zbor
spre zări de Lumină demult părăsită…

Timid, taie-o rază de Soare nestins
și-o-ascunde în inimă, cu bucurie,
să o dăruiască prințesei din vis,
dar, nemaigăsind-o, mi-o dăruie mie.

Copila din mine primește căldura.
De viață-nghețate, priviri se topesc…
Te prinde de mână, nu știe ce-i ura
și simți cât de mult și curat TE IUBESC!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marian Florentin Ursu

SĂRUT DE AMURG


Azi nu-mi mai vedeam rănile,
Nici amintirea nu mi-o zăream,
Doi corbi mai păzeau frunzele
Prin umbrele subţiri de castan

Ieri ţi-am sărutat buzele,
Aveau un gust sărat de amurg,
Când voiam să-mpletesc stelele
În păru-ţi incredibil de lung

Eu mâine, voi fi o himeră,
Dar tu, să rămâi curcubeu,
Culcată-ntr-un lan de secară,
Şi-n macii din sângele meu !

Redactor: Mira Minu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Vișan

Flori de cireș

Acoperă-mi sufletul cu flori de cireș,
Să cred că-n mine este primăvară.
Te rog, să nu mă ningi, aș îngheța,
Nu vreau să simt a Iernii forță, iară.
Alungă-ți orgoliul și vanitatea, departe…
Sau, lasă-le, să se ofilească!
Oferă-mi o ramură cu flori de cireș,
În lipsa ta, arșița dorului să-mi potolească.

Eu, te voi acoperi cu iubirea mea,
Visurile, să-ți ocrotească,
Să-ți țină de cald, în anotimpurile-ți reci,
Neîncrederea să-ți risipească.
Acoperă-mi sufletul cu flori de cireș,
Și, fii sigur, te voi urma până la cer!
Ne vom alege o stea, Steaua noastră,
Care să ne ghideze prin viață,
Învăluiți de iubire și mister.
(Nicoleta Vișan – Flori de cireș)

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț