„EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”! Cine sunt eu? Și ce drept am, să stric Nu sunt nicicum al lumii ombilic! Un biet poet, la poarta-nțelepciunii…
Sunt frate bun cu brazii și gorunii… Trudind din greu să mă cunosc mai bine, Hrănindu-mă cu efemera clipă care vine, Prin Lancrăm când pășesc sub raza lunii
Și cât trăiesc am să-mi respect bătrânii, Ca semn suprem al dăinuirii noastre… În suflet port cuvintele măiastre! „EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII” …
Să fim în lumea noastră, fiecare, sfânt! Un cânt de dor să ridicăm sub raza lunii! „EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”! Crezul ce-l am mi-l duc chiar în mormânt…
O lună arzândă, ușor se înalță, Pe un agheasmătar de apă vie, Luceferi năuci, sătui de viață Alunecă-n marea adânc străvezie.
Pe buze uscate și fața crăpată, Port sarea culeasă din marea albastră, O stană de piatră, din înger de fată, Rămas-am, copile, pe plaja sihastră…
Străbate Sahara cât poți de îndată, De vremuri aripa-mi atârnă greoi, CARTEA MEA-I, FIULE O TREAPTĂ În timpul de-acum și în cel de apoi.
Când îngerii nopții aripa-și înmoaie, În sfinte adâncuri de priveghere, Să lepezi mantaua de patimi greoaie, Pe valuri, să spele adânca durere…
Pe plaja străveche, cu grijă, adună Nisipuri aduse de vânturi în noaptea Ce schimbă prefața din urna străbună, Căci viața e aspră…mai aspră ca moartea.
IN MEMORIAM:ION JALEA… -ION JALEA, constănţeanul care a sculptat toată viaţa cu o singură mână, s-a nascut la 19 mai 1887 si trecea la cele vesnice pe 7 noiembrie 1983!
Rămas fără o mână, după ce a fost pe front, sculptorul Ion JALEA a uimit o lume întreagă cu talentul său. ION JALEA s-a născut la 19 mai în comuna CASIMCEA din judeţul TULCEA. Apoi, familia lui s-a mutat în 1893 într-o zonă cu pământ fertil din zona COBADINULUI din CONSTANŢA, în satul BIUL – BIUL, mai târziu CIOCÂRLIA de JOS. Părinţii au hotărât să-l trimită la Gimnaziul din CONSTANŢA pentru continuarea studiilor. Doi ani de secetă I-au lăsat pe părinţi în imposibilitatea de a plăti taxele şi atunci conducerea Gimnaziului a hotărât să-i acorde una din bursele judeţului. În 1908 a urmat studiile Academiei de Arte Frumoase din BUCUREŞTI, avându-i profesori pe sculptorii FREDERIK STORCK şi DIMITRIE PACIUREA. Patru ani mai târziu a expus pentru prima dată la Salonul Oficial, lucrările „CAIN “BUNĂ, „REMUŞCAREA “ şi „NUD “. Plecat la PARIS, a lucrat sporadic în atelierul lui AUGUSTE RODIN. În 1917, ca urmare a cererii sale insistente de a fi trimis pe front, ION JALEA a participat la luptele de la CORBUL, MĂXINENI şi NĂMOLOASA. La 17 august a fost rănit. Medicii i-au putut salva piciorul, dar nu şi braţul stâng, aflăm din cartea „ARTIŞTI DOBROGENI “ a FLORICĂI CRUCERU, aflată la Biblioteca Judeţeană I.N. Roman din CONSTANŢA. Cu toate acestea, artistul constănţean a continuat să creeze opere de artă. În 1937 a obţinut Marele Premiu al Expoziţiei Internaţionale de la Paris. În 1966 a fost decorat cu Meritul Cultural clasa I pentru lucrarea „HERCULE DOBORÂND CENTAURUL “. În acelaşi an a donat oraşului CONSTANŢA o parte importantă din colecţia sa de lucrări. În 1977, când a împlinit 90 de ani, ION JALEA este sărbătorit într-o adunare festivă în Sala DALLES. Au fost expuse 51 de lucrări, 10 desene şi 12 fotografii de lucrări de artă monumentală. În dimineaţa zilei de 7 noiembrie 1983, ION JALEA s-a stins din viaţă. Pe 19 martie 2009 are loc ceremonia de inaugurare a copiei în bronz a operei de artă „ARCAŞ ODIHNINDU-SE ”, sculptură de ION JALEA, donaţie a statului român către Curtea de Justiţie din LUXEMBURG. Pe faleza oraşului CONSTANŢA există Muzeul ION JALEA, iar Şcoala nr. 24 din oraş îi poartă numele. Muzeul a fost înfiinţat cu lucrările donate de artist: sculptură (108 lucrări), desene şi schiţe, reliefuri, statui, busturi. Clădirea muzeului este monument istoric, construită în stil neoromânesc, între 1919 – 1920, avându-l ca arhitect pe VICTOR STEPHĂNESCU. La parter şi etaj sunt expuse opere originale şi machete, lucrate în materiale şi tehnici diferite. În faţa casei, pe faleză, se află capodopera sa definitorie „ARCAŞ ODIHNINDU-SE “. Iată cum îl descria ION FRUNZETTI pe maestrul JALEA la vârsta de 85 de ani: „SCULPTORUL MÂNGÂIE zilnic LUTUL şi-l preface-n bronz şi mânuieşte unealta ce înlătură din blocul marmurelor tot ce nu-i statuie. Autor de dicţionare de piatră, codificând parolele noastre de recunoaştere ca naţie“.
Copilul din tine se joacă în gând… Găsește acolo ce-n viață-i lipsește și nu se trezește vreodată, plângând, că nimeni nu-l ceartă, când timp risipește…
Cu-albastra-i privire, atinge un nor ce-i mângâie fruntea, de-adulți obosită… Apoi se întrece cu vântul în zbor spre zări de Lumină demult părăsită…
Timid, taie-o rază de Soare nestins și-o-ascunde în inimă, cu bucurie, să o dăruiască prințesei din vis, dar, nemaigăsind-o, mi-o dăruie mie.
Copila din mine primește căldura. De viață-nghețate, priviri se topesc… Te prinde de mână, nu știe ce-i ura și simți cât de mult și curat TE IUBESC!…
Acoperă-mi sufletul cu flori de cireș, Să cred că-n mine este primăvară. Te rog, să nu mă ningi, aș îngheța, Nu vreau să simt a Iernii forță, iară. Alungă-ți orgoliul și vanitatea, departe… Sau, lasă-le, să se ofilească! Oferă-mi o ramură cu flori de cireș, În lipsa ta, arșița dorului să-mi potolească.
Eu, te voi acoperi cu iubirea mea, Visurile, să-ți ocrotească, Să-ți țină de cald, în anotimpurile-ți reci, Neîncrederea să-ți risipească. Acoperă-mi sufletul cu flori de cireș, Și, fii sigur, te voi urma până la cer! Ne vom alege o stea, Steaua noastră, Care să ne ghideze prin viață, Învăluiți de iubire și mister. (Nicoleta Vișan – Flori de cireș)
Zbor spre înălțimi 