Zbor spre înălțimi

UN OCEAN ȚI-AM ADUS ÎNTR-O SEARĂ

Un ocean ți-am adus într-o seară,
Un ocean revărsat și frumos,
De la mine de-aici de la țară
Unde veșnicia a lăsat garda jos.
Luna ți-am adus-o când mi-ai cerut-o,
Soarele ți l-am adus când ai vrut,
Planete mult mai îndepărtate ca Pluto,
Dar acum și-un ocean ai cerut!
Ce ușor mi-a fost să-l desprind
Din stomacul pământului secătuit și arzând
Și ce simplu mi-a venit să-ți întind
Oceanul cu pești tremurând.
Dar tu te-ai întors înspre bolta sihastră
Și-ai privit înspre ea c-un ochean
Vreau de-acolo să-mi aduci dragostea noastră,
Căci e simplu să culegi un ocean!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gând efemer

Mii de culori și-arome amețitoare,
blânde adieri, sunete de flaut,
unduiri de nimfe și cupe cu nectar…
Așa a creat Domnul corola cu minuni
Ce ne-a lăsat-o-n dar!

Un gând pribeag trece ușor
pe sub stamine pline de viață viitoare.
Petale stau de veghe și una curioasa
ridică a sa geana și gândul urmărește
cum se învăluie în pulberea aurie
și tot crește!

Oprindu-se deodată, el tainic îi șoptește:
„EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”
și las polenul descătușat
menirea-i ancestrală să-și urmeze!
Binele, nu răul, să primeze!
Cuprindă toată lumea
și in a sa corolă veșnic să rămână
Speranța și iubire,
Visuri de nemurire!”
Într-un târziu, gândul smerit își plecă capul
și rugă înalță spre Domnul:
,,Mai dă-mi răgaz o clipă din viața efemeră,
în sunete de flaut și mângâieri divine,
în lumina lunii, acolo,
în corola cu minuni a lumii!”

Domnul îi asculta ruga spusa cu ardoare
și-l stinse apoi în zori ca pe o lumânare!

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ORIGINI

un fulger nu-i decât
privirea mea purificată
în oglinda concavă a cerului
ce adună în focarul ei
galacticul meu demers

un trăsnet
e glasul celui ce îmi vorbește
despre locul meu de origine
undeva acolo sus
în univers

cel care se joacă
sunt eu
copilul Căii Lactee
cel ce își cântă cântecul
de bucurie
cântecul sfânt
căci zilele și nopțile
purificate-i sunt
după atâtea renașteri
în această mahala
numită Pământ

Redactor: Mira Minu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Între lumi

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII,
Ci-s limpedea fântână-n adâncuri adunând,
Argintul otrăvit din despletirea lunii,
Ori zori trandafirii, iubirilor veșmânt.

De-alean pot fi săgeată, noi ceruri fulgerând
Spre „cuibul veșniciei” din care am descins,
Simt lanțurile humii cum se desfac pe rând,
Când coruri îngerești fac zboru-mi rug aprins…

Dar n-am răgaz iubito, s-ating nemărginirea,
Nici tainele vieții nu-i chip să lămuresc,
Căci mări de întuneric îmi grăbesc revenirea,
Sunt ochii-ți plini de noapte, ce-avizi mă urmăresc…

Revin cu însetare ”să beau” a ta ”mireasmă”
Când amândoi obrajii în palme îți cuprind,
În ochi neprețuite izvoare-mpart  aghiasmă,
Dar tot mai văd sub pleoape, secrete licărind…

Atunci mă-ntreb femeie, ce mare porți în piept,
De multele-ți plecări mai știi tu, cine ești?
Pe vremuri de furtună eu ce-aș putea s-aștept?
Refluxul de-o începe, tu unde poposești?…

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eu te-am trăit

Te-ascund cu dor prin lacrime prelinse,
În seri târzii și-n revărsat de zori,
Cu aripi moi de înger mă cuprinse
Iar, brațul tău… și simt cum mă-nfiori.

Cât te-am iubit, nu pot să-ți spun, făptură,
N-aș termina un veac de socotit,
Necontenit port timpul ca armură,
Dar pot să-ți spun că-n taină te-am trăit…

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII,
Ca să convoc un absolut lumesc,
Strivind în doruri floarea-nțelepciunii
Pe un altar cu chipul omenesc.

Un vânt a izbucnit din patru zări,
Pustiul îl strivesc, ancorând luna,
Lumina să-mi străluce-n depărtări,
Pasului tău să i se vadă urma.

Nu vreau să stric acum corola lumii,
Să te admir într-un banal eres,
Te-ncredințez în grija rugăciunii,
Nu pot numi-o vină c-am ales.

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Fiul meu

,,CARTEA MEA-I, FIULE, O TREAPTĂ „
Spre viața care te așteaptă,
Încă ești mic și n-ai să înțelegi,
Multe din mersu-acestei lumi întregi.

Așa-i spuneam… apoi i-am dat în dar
O primă carte, un abecedar…
Mai multe cărți în timp i-am dăruit,
Că prinse dragul, pofta de citit.

Vedeam cum crește puiul meu, frumos,
A mele sfaturi fost-au de folos
Și a urmat, în ani, al meu îndemn
,, Pe unde treci să lași, măcar un semn! „

Din sfaturi și din cărți a priceput
Și a știut, încă de la-început,
Că dragostea pentru străbuni și glie
E-n viață o solidă temelie.

L-am învățat că numai drumul drept,
Te face mai curat, mai înțelept…
El și-a sădit în suflet omenia,
Iar astăzi, fiul meu îmi e mândria.

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Culegător de semne vechi

Prin colb de cronică bătrână
Am rătăcit cu ochiu-n mână,
Căci litera părea o boabă,
Cuvântul – scriere arabă.

Și semne de-ntrebare blândă,
Mirări pe o cărare sfântă,
S-au adunat pe crengi cu soare
Și au deschis o ușă-n floare.

Petalele și-au strâns povestea
Și un pitic a purtat vestea,
Că în pădurea cu strai verde,
Altoi pe trunchiul nou se vede.

Și din altoi se nasc cuvinte…
În prag mi-apare-un crai cuminte.
El duce-un băț cu o năframă
Scrisoarea mea de bună mamă:

Am scris, copile, carte nouă
În dimineți cu stropi de rouă.
S-o las pe prispa dintre stele,
Noroc în cuib de rândunele.

CARTEA MEA-I, FIULE, O TREAPTĂ
Pentru nepoții ce așteaptă…
Ei vor urca, citind, la mine
Și între file vor rămâne.

Căci nu e cale mai frumoasă,
Decât povestea de acasă.
Și nu-i scară mai potrivită
Decât o carte răsfoită!

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț