Zbor spre înălțimi

Un vis nebun

Un strop de soare să-mi alunge norii,
și-o rază să îmi fie călăuză,
cât mi-aș dori să mă apuce zorii,
în noaptea-n care, nu voi fi confuză.

Un fulg să fiu, și vântul ce adie,
să mă așeaze pe-o aripă de nor,
ce sincer mă primește și mă-mbie,
să-i fiu alături, veșnic călător.

Cât aș fi vrut, să fiu doar o vioară,
să-ți stau alături ca înger păzitor,
ca un făcut, să simt întâia oară,
că îmi cresc aripi și că pot să zbor.

Să nu mă-apese grijile de mâine,
să nu mă doară astăzi nici un dor,
să fiu iubită și să-mi fie bine,
să nu mai strig cândva după-ajutor!

S-ating o mână ce mi se întinde
și cu căldură să o strâng la sân,
nu-i nimeni marfă, și nici nu se va vinde,
doresc un prieten, nu-mi caut un stăpân.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Viața asta-i scurtă, tare…

Este-o vorbă din bătrâni:
,,Se călătorește vara”,
Cocorii, albi pelerini,
Pleacă să nu-i prindă seara.

Verdele pălește-n frunze
Și-arămiul îl cuprinde,
Alt decor pictat pe pânze
Văl de toamnă-ncet, întinde.

Parcă adie-un fir de vânt
Arșița se domolește,
Nori timizi, își iau avânt
Când soarele amurgește.

Anotimpuri se perindă
Pe a timpului cărare,
Privesc anii în oglindă,
Viața asta-i scurtă, tare…

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iubito

Iubito, iarna-i cenușie, iar eu am fost într-un exil,
Iubirea noastră e târzie, parcă si gândul e ostil,
Confuziile fac o punte între un mâine și un ieri,
Mi-s tâmplele și mai cărunte, azi ochii mei sunt prizonieri.

Dorul e-o pasăre albastră, rănită de atâtea ploi,
E iarna vieții la fereastră și a lăsat copacii goi.
Mi-e dor de clipa înflorită, de-nfiriparea din amurg,
De zarea albă, ctitorită doar de ninsori ce-n taină curg.

Mi-e dor de ochii tăi albaștri, ce își luau zborul printre fluturi,
Și ieri, și azi sunt doi sihaștri, iar tu zăpezi, în mine, scuturi.
Știi…îndoiala-și face casă, din temelii, la mine-n gând,
De ieri, o liniște m-apasă și-mi stă în prag un dor flămând.

E-atâta lacrimă-n tăcerea care-a căzut pe înnoptat,
Pământu-și află mângâierea într-un amurg, de dor sculptat.
E o tăcere care țipă, zvâcnind în inimă și-n gând,
Din ceruri, fiecare clipă formează punte spre pământ.

Nu știu ce-aștept, nu știu ce doare , de ce albastrul naște stele,
În gând, oceanul de ninsoare a închis inima-n zăbrele,
Dar cum să-nchizi în ghețuri mute zvâcnirea unui câmp cu maci,
Cărarea, pasul îl asmute, zăpada arde…și îmi taci.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

N-AM FOST CU EMINESCU LA PLIMBARE!

N-am stat cu Eminescu la șuetă
Nici cu Coșbuc la o cafea nedulce!
Sub fruntea mea mult mai puțin poetă,
Cei doi stau în odaie cu Neculce!

Nu l-am uitat pe Creangă! E alături!
L-am așezat cu alte nume „sfinte”
Care m-au dus departe de omături,
Să pot călători printre cuvinte!

Îi preaslăvesc pe toți înaintașii:
Alecsandri, Bolintineanu, Blaga…
Din veșnicie ei mi-ndrumă pașii,
Ei îmi aduc cuvinte cu desaga!

Îi pomenesc egal, ca să nu-i supăr!
Vai, cum era să-l uit chiar pe Nichita!
Pe el l-am cunoscut, de-aceea sufăr…
Mi se-nroșește fruntea precum plita!

Ei, toți mi-au șters potecile de gheață!
Nu merit eu să le fiu omologul!
Tare m-aș bucura să fiu de față
Când veșnicia strigă catalogul!

N-am fost cu Eminescu la plimbare,
Prin Cișmigiu, pe-aleile bătrâne!
Sunt mic și n-am să fac nicio schimbare!
Rămân ce sunt, iar lui îi zic „Stăpâne”!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

UN POM SĂDIT…

Un pom sădit de tine la drum ori la fântână,
La poartă, la răscruce, udat cu a ta mână…
În câmpul gol, oriunde: pe mal de iaz, toloacă –
El este a ta urmă și bine o să facă:

La un drumeț – o umbră când soarele prăjește,
La altul îi dă fructul și foamea-i potolește;
La unul – două vreascuri, s-aprindă foc cu ele,
Pe altul îl dezmiardă cu tril de păsărele.

Albinele-i strâng mierea când creanga-i înflorește.
Pe ploaie, vijelie, el te adăpostește.
Un pom sădit de tine, un copăcel doar, frate,
Rămâne amintire pe mulți ani mai departe…

Chișinău

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

De vorbă cu Dumnezeu

Printre fantezii,
Arse-n erezii
Ades Te-am vândut,
Viața mi-am pierdut.

Și n-am înțeles
Ce păianjeni țes
Peste chipul Tău
O, Iisuse-al meu

Apoi te-am zărit
Dar nu m-am smerit
Și-n hău am căzut
Fiindcă n-am crezut

Că-mi Vei fi mereu
Când îmi va fi greu
Deși Te iubeam
Si-ades Îți vorbeam

Nu puteam a sta
Dinaintea Ta
Când în gând nespus
Vorbe grele-am spus

Iar când m-Ai strigat
Nu te-am ascultat
Și m-am dus în jos
Spre cel fioros

Cerând ajutor
Spurcăciunilor
Care mă chemau
Cu ele să stau.

Am îmbătrânit
Chpul mi-am cănit
Tot păcătuind,
Și de rău vorbind

Pe semenii mei:

• Ce vină au ei?
  C-am fost păcătos
  Și-am picat pe jos

Sper că nu-i târziu
Dar acuma știu,
Iertare să-Ți cer
Iisuse din Cer

Pentru ce-am făcut
Când nu Te-am știut
Azi îngenunchez
Singură oftez

Sper că nu-i târziu
La Tine să viu
Fiindcă Te-am aflat
Și-mi Ești…Împărat

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

CĂZU PESTE LUME TOAMNA

Și-ndeasă pofta în răpciune,
cu soarele-n latent descântec,
la rând, căzu pe lume toamna,
si greierii nu-i dau de cântec.

Ce țanțoș umblă autumna,
din august sustrăgându-și au-l!
Și-ncepe naltul la columnă
în păsări asmuțind babaul.

Copacilor mână stupoarea
și ce război cu frunza pală!
Nuntind prin vii, livezi și crânguri,
râde a cântăreață cheală.

Prestelca i-o zburlește vântul,
își pune răcorilor funde.
Căzută-i peste lume toamna,
și tu nu vii, că n-ai
de unde…

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Five o’clock

De ieri și până astăzi incape lumea-ntreagă
Doar eu cu nemurirea mă joc pe caldarâm
Când toamna asta lungă încearcă să culeagă
Pentru o noapte basmul despre un viu tărâm.

Cu capu-n nori iubito m-am rezemat de astre
Deși prea greu mi-e trupul nu vreau să îl dobor
Azi floarea primăverii s-a clătinat din glastre
Și timpul de pe frunte nu pot să-l mai cobor.

Reinventăm proverbe din bruma dimineții
Când strugurii invie din ultimul parfum
Noi ne iubim prin lume ademenind poeții
Să nu ne lase pradă perdelelor de fum .

Iar întâmplarea veche nu știe să aleagă
Niciun cuvânt ce moare, bătând pasul pe loc,
De clipele trecute nimic nu ne dezleagă
Sub frunzele de toamnă visăm un „five o’clock”.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț