SCULPTURĂ
Nu va trece nicio clipă
mai repede decât alta,
timpul lovește cuvintele mele
cu dalta,
nu va mai rămâne
niciunul întreg, nicăieri,
visele sunt mai puține azi
decât ieri,
Voi fi mai departe
ca o urmă de sânge
pe caldarîm,
noaptea stelele mă îndeamnă,
să mai rămân …
Nu va trece nicio clipă
mai repede decât alta,
un poem fără titlu voi fi
cioplit
între două file de carte,
cu dalta…
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Nu știu cum…
Nu știu cum m-am îmbolnăvit de tine
Este ilogic, n-are niciun sens
Să-mi fie dor când știu că noaptea vine,
Să mă aprind, apoi să ard intens.
Nu știu cum mi te-ai strecurat în vise
Și mi-ai adus culoare și parfum,
Ferestrele mi le știam închise
Dar ai trecut de ele nu știu cum.
Nu știu în suflet cum de mi-ai pătruns,
Îl aveam ferecat cu lanțuri grele,
Nu știu în lumea mea cum ai ajuns
Și mi-ai aprins pe cer mulțimi de stele.
Nu știu cum m-ai ales tocmai pe mine,
Nu am nimic în plus, spectaculos,
Nu știu dacă e rău sau dacă-i bine
Fiindcă nu-s deștept și nici frumos.
Nu pot să-ți spun să pleci sau să rămâi
În lumea mea cu viitor incert,
Știu doar că-mi ești minunea cea dintâi,
Orice-ai alege eu am să te iert.
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Joc neasfințit
Mă suii pe-o culme nouă,
Să-mpart norișoru-n două!
Jumătate să dea ploaie,
Jumătate, flori bălaie.
Flori bălaie-n asfințituri,
Să le-nșir ca pe zenituri,
Să-mi fac salbă fermecată,
Să-i fiu dragă, adorată
Dragului, ce dor îmi poartă,
Când pe umeri, când de-o toartă,
Când prin raiuri, prin grădină,
Sprijinit de o sulfină.
Să-mi pun aur în cosiță
Și, cu haruri de zeiță,
Nurii să-mi tăvăl prin stele,
Din fluturi să-mi fac mărgele.
Și-apoi să mă sui pe-o scară,
Căutând cireașă-amară,
S-o fac dulce, cât să zică
Tril c-ar fi, de rândunică!
Rândunică în albastru
Cer… clipind din ochi măiastru,
Să ne vadă-n toată starea
Când sărutul, când visarea!
A dorului căutare…
Mi-e dar de la ursitoare,
Nu mă dau jos de pe scară,
Pân’ ce nu văd rai afară!
Pân’ ce dragul meu nu vine
Mânat blând de trei suspine:
Două le-oi preface-n cântec,
Unul, inimii… descântec!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Haiducind prin fagi
Te percep în mine zâmbet și parfum
Răspândit sub pașii macilor de seară,
Când adie vara peste noi râzând,
Plămădind apusuri în topiri de ceară.
Mă gândesc la tine ca la un sonet
Așternut pe chipul nopților cu Lună,
Baletând serafic într-un menuet
Tandru și albastru înflorit pe-o strună.
Te găsesc în toate cele ce-mi sunt dragi,
În petala zilei proaspăt rourată…
Ești asemeni mie haiducind prin fagi,
Închinând iubirii flacăra curată.
Plămădind apusuri în topiri de ceară
Te aștept în umbra macilor de seară.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Românul și lucrurile sale sfinte
Popor român cu inima în palmă,
Ți-ai purtat visul până-n larga zare!
Nu ai primit dușmanii cu sudalmă,
Le-ai dat să guste din pâine și sare.
Tu munților le-ai suit vesel creasta
Și râurilor le-ai cântat din frunză.
Ai strâns acasă bărbatul și nevasta,
Un dor le-ai pus pe însetata buză.
C-așa-i românul, ține la moșie
Și își păzește pasul său prin tină.
Cu acul și cu dalta știe
Să scoată adevăruri spre lumină.
Și-a scris istoria în cărți, cu sânge,
A prins în straiele de pânză curcubeu.
În fiecare doină glasul plânge,
Cu ochii ațintiți la Dumnezeu.
Cămașa cea țesută-n borangic
E haina lui de mare sărbătoare.
Pe ea încă se coace lanu-n spic
Și-un tricolor își prinde-n cingătoare.
O ie veche e simbol în lume,
Cămașa înflorată cu arnici
Ne spune că românul lasă urme
Pe unde trece, dar mereu-i aici.
Nu a plecat nicicând din România,
O spune rădăcina cea străbună.
Cămașa națională este ia,
O haină scumpă, și-așa o să rămână!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Cea de azi
La urmă,
am pornit înspre Tine!
Tu m-ai înțeles
așa cum nici eu
nu mă înțelegeam.
În palmele Tale,
mi-am golit amărăciunea,
Din Tine,
mi-am umplut golurile.
După toate acestea,
n-am mai fost cea de ieri;
nimic, nimic n-a rămas,
m-am reconstruit…
prin liniștea ce-și țesea
culorile în sufletul meu.
Acea liniște
plină de diversitatea
unui câmp înflorit.
Acea liniște ruptă
din colțul ochiului Tău…
Nu mai sunt ce-am fost,
nici Tu nu mai ești azi
ce-ai fost ieri.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Prețul
E-atât de ușor să predici din tribuna ta semeață
Când nu ți-ai plătit tributul niciodată, nicăieri…
Fără pieptul smuls de gheară ciuruit ca să mai speri,
Fără terciuri de moarte ți-e ușor să treci prin viață…
E-atât de ușor să predici fără nici măcar să sângeri,
Fără ghimpi crescuți din frunte, fără-o inimă zdrobită…
Când iubirea ta de verde-i doar o frunză ofilită
Și când picurii genunii curg din valea cea de plângeri…
Ți-e ușor să crezi că-n lume veșnicia te răsfață
Fără s-o plătești cu ziua când iubind din tine dai,
Fără strop de iad fierbinte, făr-o ramură de rai…
Când din ciob de rugăciune curge-o lacrimă de gheață !
Cât de mult și cât de lesne plângi pe fiecare rană
Printre sute de morminte când durerea se răsfrânge,
Când furtuna se revarsă pe-un culcuș stropit cu sânge,
Cum ți-e pâinea ta si vinul suflet fără de prihană?
Întrebări fără răspunsuri, zboruri frânte fără rost,
Un ospăț, o simplă cupă ca să bei cu voluptate…
Viața-i un sărut pe-o rază dar și cruda realitate
Și nu poți să-i guști izvorul de iubire fără cost!
Redactor: Florentina Savu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Fantezie de vară
Mi-am dorit sa-mi ard iubirea într-un crâng de romaniță,
Dar a scânteiat cenușa, atinsă de-o veveriță:
Uitasem că este vară, și că arșița e mare,
Iar în suflet mii de fluturi, îmi cereau o îndurare.
Zefirul plutea alene pe a dorului cărare,
Sărutând cu sete iarba, care se uscase tare
Și-mi aduse-o ploaie lină ca o dulce ‘mbratisare,
Care îmi străpunse gândul, cu-amintiri de neuitare.
Precum Phoenix din cenușă a ieșit triumfătoare,
Dragostea de-un timp apusă, făcând gălăgie mare,
Ce să fac?…Eram sătulă de atâta-nveșunare,
Așadar am dat deoparte spinii grei de supărare.
Ce-a urmat nu voi a spune ca să-mi păstrez demnitatea
Dar când soarele apune, trag jos storul și-aștept noaptea
Iară vouă dragi prieteni vă las curiozitatea
De a nu-mi cunoaște visul sau…poate realitatea?
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Fereastră spre rai
În grădina din fereastră
Teiul susură în geam
Să-mi deschid spre marea-albastră
Visul agățat de-un ram!
Să-i deschid ferestrei mele
Larg, un iris spre azur,
Pe-un covor de albăstrele
Stele bolții să-i mai fur!
Ochiul minții las deschis,
Drogul slovei să-mi inunde
C-un sărut de mac aprins
Gândul toamnelor fecunde!
Aș înmuguri-n cuvinte
Și-n ferestrele deschise
Mi-ai așterne dinainte
Flori de rai demult promise!
În grădina poeziei
Mi-ai deschis fereastra mie
Și din trilul ciocârliei
Torni în suflet armonie!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
dimensiune nostalgică
am învățat în timp
că oricât aș fi de tristă
lumea nu se oprește în loc
să ia parte la tristețea mea,
că oricât aș fi de departe,
lumea e doar la o aruncătură de băț
am învățat să văd și să iau doar partea bună a lucrurilor,
pentru că în timp înveți și așa te protejezi,
te ajuți și învingi…
acum mă simt bine în pielea mea,
nu mai fug de mine printre oameni
și nu mă mai tem de singurătate,
ea are partea ei bună,
de fapt toate lucrurile au partea lor bună
chiar și tristețea,
de unde altundeva să-și ia îngerii mila?
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
