Zbor spre înălțimi

Orație la Echinox
 – Vă pornim la drum cu cetini
la-mplinirea ce-i din datini,
Noi, drepți soli împărătești,
oameni buni dumnezeiești,
după-o lungă vânătoare
de dulci păsări gălbioare,
inocente căprioare
ce lasă urme ușoare
prin codrii, sprintene fiare,
văi adânci și răcoroase
cu izvoare umbricioase
pentru cerbi, vulpi, urși, zânoase
poieni largi cu flori mănoase.
 – Cătați casa cea stâncoasă
cu ferigile pe masă,
cu conduri de zână bună,
de la Împărat cunună.
De vă-mbie să veniți,
odată ca niciodată,
povestea lor vă așteaptă
pe calea florii de rai
care ziua înflorește
noaptea crește, odrăslește 
miri frumoși și de bun trai,
la mijloc de munți cărunți
întru ale voastre curți,
floare cu raze de lună
când iubirea-n bucium sună:
„ȘI TE IUBESC LA ECHINOX ȘI DUPĂ”…
Păsări albe vin, se-adună.
Căile de s-au promis,
vezi sfântul altar deschis
cu alai străvechi în dar,
cu inimi de vis și har-
Fost-a tot un avatar.
Nunta-n cer hotărnicită,
coborî-veți pe pământ,
a douăzeci și doua zi din răpciune
de când soarele apune.

De n-ar fi, n-ar zice satul,
nici povestea, nici păcatul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Muguri de chihlimbar

Urcând ale vieții trepte, mugurii de chihlimbar
M-au făcut să-mi găsesc rostul într-o lume cu metehne,
Facând clipele să zburde, să nu treacă în zadar,
Să-și croiască noi veșminte, urmând ale lunii semne.

Dintre gândurile mele și mai bune și mai rele,
Am ales ca mici podoabe mugurii de chihlimbar,
Să rămână peste vremuri, doar veșmântul să se spele,
Să nu capete mirosuri, să n-aibă gustul amar.

Dintre visele frumoase ce mi s-au adus în dar,
Multe-au dispărut în taină precum ele au venit
Dar mi-au rămas în vatră mugurii de chihlimbar,
Să îmi lumineze calea înserării din zenit.

Dintre toate câte-au fost în vremelnica plimbare
Prin hățișurile care le-am trecut prin stăvilar,
Ca un mit cu zâne bune ce aduc înseninare,
Dăinuiesc, dintre podoabe, mugurii de chihlimbar.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

MINTE SUFLETEASCĂ

Doar pasiunile nebune sunt delicii interzise,
Restul nebuniei noastre zace-n bărcile defecte,
Cosmosul îmi roade rana, iar sub ploeapele închise,
Ochii mei curioși de tine se răzbună pe obiecte.

De-ai vedea că veșnicia e un verde inefabil,
Te-ai întinde pe coclauri fără nicio așteptare,
Timpul ar crepa în tine ca un murmur descifrabil,
Iar în taină, voluptatea, ne-ar desprinde de pudoare.

Dă-mi din tine asfințitul, neastâmpărul și gura,
Să te umplu cu sămânța desfătărilor lascive,
Să mă guști așa cum gustă anemonele căldura,
Mierea mea să-ți fie leacul predilecției emotive.

Eu din templul mângâierii îți propun plăceri vulgare,
Să-mi adormi cu zorii-n palme, învelită-n trupul gol…
După-o noapte amoroasă, însăși viața noastră pare,
O anexă rătăcită într-o notă de subsol.

Acum știi că Universul a întins în noi o cursă,
Vom închide existenței tragediile și ușa,
Să mocnim ca două flăcări lăcrimând aceeași sursă,
Unde mintea sufletească se pudrează cu cenușa…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rugă de noapte

De câte ori mă rog, cu râvnă, Doamne ție,
Cu truda frunții și a brațelor încerc,
Să îmi sporesc argintul, vibrând în armonie,
Să nu scriu karmei mele mereu același cerc!

Din steaua pe care mi-ai promis-o numai mie,
Fug două raze pe drumul de-nchinat,
Azi am aflat că una-i secată și pustie,
Căci șerpi bându-i lumina, otrava și-au vărsat…

Te rog ajută-mi drumul, nu pot urca la tine,
Când umbra se lărgește-n urma mea,
Coboară-ți tot seninul și spală-mă pe mine,
Cât pentru toți urmașii, iertarea fă-ți cișmea!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

SCRISOARE FĂRĂ ADRESĂ

Ți-ai dus părinții la azil,
Îi vizitezi din an în Paște
Până-ntr-o zi când un copil
bătrân nu te mai recunoaște.

Le-o fi fost foame, frig și sete,
Dar, mai ales, le-o fi fost dor,
Un dor mușcând pe îndelete
Din inima și mintea lor.

Întreabă-i pe specialiștii
În inimi frânte ce au scris
La diagnostic despre triștii
Ochi ai bătrânilor proscriși!

Ce medicație, ce leac,
Stimate ,,aparținător”
Le-au dat de suferă și zac
De boala grea numită dor?

E prea târziu să-i iei acasă?
Nu-i loc destul în casa ta?
N-ai scaune de-ajuns la masă?
Sau e mai simplu a uita.

Da, uită!… A uita, uitare,
Un verb … E la infinitiv…
Îi pui un semn de exclamare
Și îl repeți imperativ!

Te rog, nu mai păstra albumul
Cu poze vechi, du-l la azil!
Poate și-or aminti de drumul
Spre casă… cheamă-i din exil!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cerbul

Pe lângă recea șoaptă de izvoare,
Ce curge drept, c-apoi să se întoarne,
S-a înălțat un rămuriș de coarne,
Cu neclintirea lui cutezătoare.

Scrutează într-o lungă contemplare,
Întregul crâng, învăluit în pace,
Ca susurul de ape din răstoace
Să nu ascundă pândele de fiare.

Adulmecând tăcerea cea pustie,
A îndrăznit să-i lege fricii frâul,
Iar setea-i grea a cotropit pârâul
Și bea prelung răcoarea alburie.

Îl cheamă doina ce-o foșnește vântul
Prin brazii care duc în spate cerul
Și saltă să îi caute misterul,
Dar umbra lui acoperă pământul.

Aleargă ca un rege în poveste,
Încoronat și gata să înfrunte
Adâncul râpelor din trup de munte
Și al pădurii-ntinse peste creste.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Aproape atingeri

Poate ne-am fi iubit, de n-ar fi fost timpul,
Poate ne-am fi uitat, de n-ar fi fost trupul,
Trupul si inima se-mbină cu duhul
Duhul cu lacrima, oprindu-ne-avântul.

Tu ești un vis din rai, eu sunt nevisarea,
Mă chemi, dar nu-ți pot da, de dor, alinarea.
Ai venit prea târziu, cu toată ardoarea,
Nu poți să-mi fii, să-ți fiu, în zori, fremătarea.

De ce ne-am mai găsit, mă-ntrebi deodată.
A mai rămas ecou… din viața uitată…
Poate că nu mai crezi, dar timpul ne-așteaptă
S-atingem cu lumini… în inimi… o treaptă.

Deși e-un gol acum, te-mbie deplinul,
De ploi se scutură, înfloare seninul,
Fără de pernă dorm, mi-ajunge puținul,
Dorul pot să ți-l duc, mi-e dulce pelinul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Viziune

Seară-mbrăcată-ntr-un gri obosit,
din camera pustie privești copacii uscați,
portrete vechi, atârnate de pereții decojiți
și-o ultimă carte necitită mai stă pe masă…
înghițindu-și cuvintele.
Tristețea închisă-n dulap urlă nebună,
sufletu-ți imploră natura, se vrea de cristal
în carnea care doare, rostind cuvinte;
rămâi ancorat în acea dimensiune,
ca un fluture
ce și-a lipit aripa de geamul timpului.
Privești cum te desprinzi de trup și suferi;
în ochii incolori,
stă timpul care va veni,
plutești în derivă…îți taci cuvintele,
îți negi sinele,
te vezi căzând în brațele întunericului…
O voce îmi spune
că-n fiece seară de gri ponosit,
tu ești în lumea ta,
în tine întâiul cuvânt a murit,
așa te-ai dus,
precum lumea din lumea ta…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

De-am fi avut o şansă!

Târziu, am adormit visând la tine
Şi se făcea că ora-n loc a stat…
Arc peste timp se întindea spre mine
Şi-o nouă şansă-n viață ni s-a dat!

Nisipul din clepsidră dispăruse
Şi viața o luam de la-nceput,
De-acolo unde firu’ se-ntrerupse
De-acolo unde clipa ne-a durut!

Secundele erau doar ale noastre
Doar noi aveam să ne-ntâlnim din nou,
Să nu mai fie suflete sihastre
Şi fericirea să ne-o dăm cadou!

Să ne croim o viață mai frumoasă,
Multe greşeli aveam să îndreptăm…
Şi cu mult drag să ne-aşezăm la masă
Şi dragostea să nu ne-o mai trădăm!

Cu braţe-ntinse alergam spre tine
Şi-o ceață deasă parcă s-a lāsat…
Tu fericit parcă zburai spre mine
Şi-atunci din visul meu m-am deşteptat!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț