Zbor spre înălțimi

darul de la capătul lumii (1)

sub brad era și cadoul meu,
l-am desfăcut cu grijă…
am găsit o simfonie necântată,
o poezie ritmată aiurea,
o strună în dezacord cu solfegiul,
o replică pentru cortina căzută
și un vers alb-negru de colorat.

creioanele erau ascuțite la ambele capete,
o radieră își ștergea transpirația,
echerul zâmbea pătratelor,
compasul citea din geografie,
iar tabla înmulțirii se învăța singură.

într-un alt colț aveam ziua de apoi,
borcane cu nemurire pusă pe iarnă,
un Crăciun, o Bobotează și de restul mucenici,
o vară fără aer condiționat
și anii de eternitate bine numărați.

am dat și peste viețile noastre,
plângeam în colțuri diferite…
găsindu-ne,
te făceai și mai frumoasă,
eu mă îndrăgosteam și mai mult,
iar din fericire se nășteau colinde.

în timp ce se scutura cămașa pe mine,
mi-am fâcut o cană cu ceai din „te iubesc” de la îngeri,
am uns dorințe pe fiecare parte a viselor,
apoi mi-am pus sărutul tău de merinde
până la capătul lumii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Colind

Când e mohorât și ger
Se aprinde-o stea pe cer,
Stea cu raze luminoase
Ce coboară peste case.

În alaiul ei, păstori,
Magi și îngeri păzitori
Se adună-ntr-un sălaș,
La margine de oraș,

Unde Pruncul s-a născut –
Prorocire de demult –
Prunc de duh și prunc de mumă,
Fiu din Cer și fiu din humă.

Peste gerul pământesc
Se-aude colind ceresc,
Glas de om și glas de stea,
După mare mila Sa.

Vremea e să se-mplinească
Profeția-mpărătească,
Să se-audă pân’ la cer
Cum se cântă Lerui-ler!

Doamne, ca s-ajung la Tine,
Adă-n mine limpezime,
Pune peste huma mea
Jar aprins din steaua Ta!

Eu colindul mi-am cântat,
Tu rămâi îmbucurat,
Cu privirea către Cer
Și-n suflet cu Lerui-ler!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Sonetul primei zăpezi

Ne-au regăsit, iubito, primii zori
Un trecător am fost precum se știe
Păstrat-am amintiri într-o cutie
Dar te-am pierdut în vis de-atâtea ori

Am înălțat castele în pustie
De cer m-am agățat când primii nori
Trăgeau, cu soarta, mult prea multe sfori
Uitându-ne pe-o coală de hârtie.

Și totuși zilele nu ne-au răpus
Nici moartea nu-i în stare să o creadă
Nu știu, acum, ce ar mai fi de spus

Când se apropie prima zăpadă
Și vom fenta, din nou, un alt apus
Oricăte ierni ar vrea să ne revadă.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Un petalo di ninfea

Si rompe il petalo

di una ninfea bianca,

come un arco

galleggia sull’acqua.

Un soffio di canto

lo solleva leggero

portandolo lontano,

da quel fiore sbocciato,

appena appassito…

Però lui,

sorridente,

gioioso,

danza a lungo

senza pensare,

che prima o poi

morirà come una farfalla.

……………………………………………

O petală de nufăr

Se rupe o petală

din unu nufăr alb,

Ca un arc plutește pe apă.

Ușoară, se leagănă

pe suflarea cântării

care o duce departe,

de la foarea înflorită,

ușor ofelită…

Dar, ea zâmbitoare, veselă,

dansează mult timp

fără să se gândească,

că mai devreme

sau mai târziu,

va muri precum un fluture.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Recompuneri

O aripă e ca un zâmbet pe fața stinsă a regretului.
Din fâlfâitul orizontului se nasc zboruri în degradeuri.
Câte nuanțe are mărul discordiei!

Se aprind focuri seismice în conclavul timpului.
Secundele sunt zvâcniri ale timpanului în egreta silențioasă,
o punte albă între nimic și absolut.

Feriți-vă de constelații! Se vând pe lumini intermitente.

În pântecul voluptos al Căii Lactee,
am conceput prima mântuire serafică.
Din înger am stors tot icnetul păcatului.
A rămas eternitatea viageră.

Încă zâmbesc pe buza regretului.
Dumnezeu este o imagine distorsionată,
în care se amestecă vulgar
stele, antimaterii, luciferi, ape carbogazoase și intimități mistice.

Dar mai opriți odată reflecția antiluminii gnostice!

M-am apropiat tiptil de caruselul unei supernove
și… și… am redevenit copil.
Sunt al tuturor patimilor lumești, până la neființa clasică.

E azi, la început de frondă.
Ochii și-au ales o poziție strategică.
Urmăresc pe sub pleoape tăceri misterioase.
În sfârșit, se odihnesc petunii!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ce repede mai trece timpul

Vedeți ce repede se trece timpul?
Mai ieri mă îmbrăcam în flori de măr
Și, iată, m-am trezit în anotimpul
Cu fulgi de nea ce mi se prind de păr.

N-am timp ca să clipesc de două ori
Că ziua se afund-adânc în noapte
Și pân’ s-adorm, vin peste mine zori,
Rămân cu gânduri și idei necoapte.

Aleargă timpul, văd c-alerg și eu
Să nu ratez din viața ce mi-i dată,
Dar sunt la vârsta când mi-i pasul greu
Și-n toate, parcă, sunt împiedicată.

• Crezi, timpule, că mă învingi ușor?
  Mă-ncarc cu optimism și cu voință
  Voi bate drumul înspre viitor
  Cu-încredere în mine și credință.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

O AIUREALĂ

A nins azi-noapte, când dormea fără de griji orașul.
S-a așternut destulă nea și, Mimi, nepoțica,
și-a pus mănuși, fular, bocanci și a luat fărașul,
să facă omul mult dorit, cu mama și bunica.

L-au construit cum știm și noi, drept nas i-au pus un morcov,
niște crenguțe-n loc de mâini, cu ochii de cărbuni,
mulți năsturei, pentru veșmânt, din boabe mici de roșcov,
în chip de fes, o crăticioară veche, din străbuni.

Dar omulețul era trist, privirea-i era stinsă…
Trei generații așteptau să fie mulțumit
că i-au dat viață-așa, deodat’, din neaua proaspăt ninsă.
Și el?!… Stătea înțepenit, și rece, și uimit!…

Își spune-n gând:„Ce vremi aiurea, nimic nu-i ca-n alți ani!
Totul e-ntors cu fundu-n sus, mă doare viața asta!
O lume-ntreagă nu visează decât să facă bani!
Așa-și va pierde sufletul și-și va găsi năpasta!”

Doar Mimi gându-i auzea și-i venea o idee:
„Dacă îl pun cu capu-n jos, ne-o vedea cum ar vrea!”
Și îl întoarse imediat și-l puse pe alee…
Iar omulețul zâmbi brusc: „Daaaa… asta-i lumea mea!”.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Hai să trăim ‘nainte de-a muri

Ne-mpiedicăm de prea multă mișcare,
De legi sinistre și de bolșevici,
Dar nu-i vreun univers atât de mare,
Cum este mușuroiul de furnici.

Decât în stupul harnicei albine,
Nu vei găsi în vaste biblioteci,
Așa perfect și simplă-nțelepciune,
Nimeni nu va croi mai drept poteci.

Ne zbatem dezbătând ce nu se-ntâmplă,
Făcând scenarii și luând măsuri,
Simțind răceala glonțului pe tâmplă,
Cu mască peste mască pe figuri.

Acumulăm hormonii fricii-n vene
Și devenim de-odată paranoici,
Uitând că primăvara ne dă semne,
Îngenuncheați ca la comandă, stoici.

O viață fără viață ne străbate,
Un timp fără de timp trăim acum,
De renunțăm la simpla libertate
Și ștergem de pe hartă orice drum.

Când rupem punți în loc să facem poduri,
Când inimile nu mai bat sincron,
Nu vom mai ști nici cum să facem noduri,
Vom exista doar preț de un micron.

Neînsemnat și jalnic ne-o fi traiul
În veacul virusat și decadent,
Veți uita vatra, veți uita vătraiul
Și vă veți stinge lent, poate prea lent.

Dar, hai să ne întoarcem la albine!
N-au legi și nici nu au vreun veghetor,
Ele trăiesc netulburate, cum vezi bine,
Fac ce e de făcut și apoi mor.

Murim și noi, nu este îndoială,
Dar până o vom face, cum ar fi
Să rânduim o altă socoteală
Și să trăim ‘nainte de-a muri.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Undrea

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,
Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,
Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,
Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Par ace de balanță sub vântul infernal
Copacii pustiiți de asuprirea iernii,
Fugim de ger în case ca-n sânul maternal
Și-ntindem pe intenții lenea din vecernii…

Pansează neaua răni de om pricinuite
Ascultător e lutul la zelu-i demiurg,
Pisici sărută câinii în locuri tăinuite
Troiene de păcate aprind iadul din burg…

Au renii de la sănii picioare obosite,
A Moșului privire a înghețat pe daruri,
Scăpăm spre fericiri prin tot mai dese site
Că-s paznici peste vie, nesăbuiții grauri…

Ne-nțeapă undrea-n oase la strunga dintre ani,
Copacii bat mătănii între pământ și cer,
Cuibare curățate vor da pui de titani
Ce-n clonțuri cu iubirea vor birui prin ger…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț