Zbor spre înălțimi

OCHII ÎN CEAŢĂ

de Marian Florentin Ursu

Cu cât mă despart de tine mai acut,
cu atât te sorb mai mult în pupile,
închide-mi tu ochii să nu mai văd
ciorchinii ce mor vineții pe coline !

Şi sângele meu rece
sub pielea ta îl simți ?
unde te duci străină
fără o umbră de mână ?

Îți citesc în ochi frigul ce te cuprinde
într-o haină prea strâmtă pe trupul de nor,
sunt vânturi nebune ce vin după tine
și-un murmur de frunze se-aude în gol,
unde te duci desperecheată ?
ascunde-ți degetele sub un șal de întuneric
să te pot vedea,
mânecile ți-s prea lungi,
ți le târăști prin ceață,
eu nu mai înțeleg nimic,
tu înțelegi ceva ?…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

ÎN CLEPSIDRĂ…
ard fără milă
în căptușeala
unei iubiri trecute…
sub geana ei de aur,
trupu-mi se mișcă agale
prin chingi de nisip…
minune-ar fi uitarea
să pecetluiască focul
în ceasuri de-alinare…
e blestem sau rugă?
fără trecut,
de prezent văduvită,
leg rătăcirea de
pătratul timpului scurs…
în clepsidră
a mai rămas
doar nisipul…
Flori Gomboș

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Îmi este toamnă

Îmi este toamnă iar și îmi e frică,
Mi-e întuneric și îmi e târziu,
Lumina lămpii este tot mai mică,
Îmi este dor, dar nu mai pot să-ți fiu..

Nici stelele nu vor să-mi mai răsară
Pe cerul răvășit de-atâta plâns,
Îmi pare c-a trecut o primăvară
De când în brațe nu mi te-am mai strâns.

Îmi este toamnă-n gânduri risipite,
Îmi plouă cu regrete și tăceri,
Cărările-mi sunt lungi și rătăcite,
Mi te-am pierdut, iubita mea de ieri.

Îmi este toamnă, iarna stă să vină,
M-or îngropa ninsorile dintîi,
Voi ispăși a necredinței vină
Nu am știut să-ți cer să îmi rămâi…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

M-am agățat…

M-am agățat de amintiri
Și-am încercat din răsputeri
Să fur îndepărtatul ieri
Și să-l ferec în pumnul unei mari iubiri…

M-am agățat de fericire
Știind că va dura puțin.
În fața ei mereu mă-nclin
Și-i voi lua cât pot de mult din strălucire…

M-am agățat de stele
Sclipind cu-același înțeles.
Din mii de sori, pe tine te-am ales
Deși-am știut că vei călca pe visurile mele…

M-am agățat de gânduri
Și să le strâng am vrut,
Însă mereu o luam de la-nceput
Căci alergau zălude și goale printre rânduri…

M-am agățat de veșnicie
Sacralizând al timpului pasaj.
Nimic n-a fost, nici un miraj,
Nici gând măcar s-aud de-acea statornicie…

M-agăț doar de speranță-acum,
Se cațără și așteptări cu mine
Și-mi par atâta de străine
Că-mi este frică să nu se prefacă-n scrum…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Resemnare

Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant,
Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant,
Cad secundele ucise sub a timpului arcadă
Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă.

Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins,
Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins
Iar pe tâmpla-ncărunțită se mai cerne o-nserare,
Pe când bobul din clepsidră mai cerşeşte o suflare.

Şi tot cad şi cad din mine cioburi mici de efemer,
Parc-aş vrea să pun hotare-n calea clipelor ce pier…
Însă vremea nu aşteaptă, anii trec cu nepăsare
Iar eu, bulgăre de tină, mă supun cu resemnare…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Pastorală

Toamna slobodă coboară pe cărări cu miezul brun,
Ziua umbre lungi pictează peste tufele de-alun
Și-mi gonesc boemii verii de pe ramuri fără strai,
Cele frunze aurite troienesc poteci de plai…

Norii strâng, sub vineți pleoape, lacrimi reci și-nfiorări,
Tăinuitele supape se dezleagă peste zări,
Vaiet alb, din ceruri nude, fulgerările deschid…
În călcâi de veri cărunte mai adastă un suspin.

Peste vii s-așază bruma, nucii rodul și-l deschid,
Turmele coboară-agale printre cețuri de argint.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Toamnă sură

Tu vii ca o apă lină,
petală de lumină
frunzărindu-mi amurgul.

Tu vii ca dansul unei frunze
spre a’ lutului muze
nisipindu-mi visarea.

Te descalți pas cu pas,
călător de pripas
prin toamna mea sură.

Te reverși ca izvorul,
inundându-mi ogorul
din albia-ți plină.

În noaptea cu lună
petale de lumină
tu vin’ de-mi adună.

Din clepsidra de sticlă
nisipește-o clipită
în mansarda mea tristă

Și încet te coboară
cu un capăt de sfoară
și un colț de batistă.

Leagă tu și dezleagă,
cât e luna întreagă
și noaptea senină.

Leagă mâna ta stângă
de de-a mea gura flămândă
cu un nod de lumină,

Leagă-ți gura ce-așteaptă
de mâna mea dreaptă,
legământ de lumină.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Credință

Românie dulce,azi e sărbătoare
Blândețea graiului în lume înflorit
De la străbuni,o pace moștenitoare,
În limba inimii,cu vrednicie de vorbit.

Ești sfântă-n inimă, izvor de sacrificii
Cu tine,mamă Românie,mă mândresc
Ești pâinea,la care se închină mucenicii
Pământul sfânt pe care-l calc și îl cinstesc.

Suntem urmașii gloriei aprinse
Români,în grai faimos și port
Mândri,de țara ce înfrânse
Dușmanii ce doreau poporul ăsta mort.

Pământul sfânt al tău este comoară
Noi toți,copiii tăi ne adunăm
Prin gânduri de iubire către țară
Prin bunătate și frumos,noi creștinăm.

Sunt graiul liber cu credință
Prin sângele de neam străbun trăiesc ,
Având o țară sfântă și-o dorință
Cât voi trăi, pământul tău,să-l prețuiesc ..

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț