Amăgiri Sub pleoape se strivesc mărgăritare Dar nu le las să mă trădeze Strângând din gene tare, tare Lacrimi fierbinți, nu las să evadeze
Tu mi-ai promis că nu mă minți Eu te-am rugat să fim cuminți Tăcută-n urma ta privesc Cu gândurile, singură vorbesc
Ce aș rezolva de aș încerca De dorul tău m-aș vindeca Ne-am rătăcit și am pierdut Ceva a fost greșit de la început
Pe obrajii mei lacrimi fierbinți Clipesc mărunt și strâng din dinți Te pierzi în ochii mei adânci Te-ntrebi ce taine ascund dar, nu sunt ca atunci…
În profunzimea lor te pierzi ușor Știu că ți-e dor de ei, atât de dor! Dar nu mă amăgești, nu mă mai pierd Cu șoapte dulci nu te dezmierd În vorbe prefacute nu mai cred!
Și va dori timpul s-alerge desculț prin verdele gând.
Și vor înmuguri ninsorile; din buzele aspre se vor deschide flori, iar iubirea va săruta zenitul și noi vom întineri în lunca veșniciei.
2 Iulie 2022
Aspirație ~Camelia Boț ~
Dacă mă vrei, ia-mă de mână hai, vino, coboară, în mine, să-mi cunoști ploile, furtunile, primavara, toamna, căci nimic nu e-ntâmplător, totul vine și trece; acum ești răsărit, iar mâine, un clipocit si mai apoi, amurg în trupul meu, în trupul tău, în amândoi…
Nopți de sânziene Picurate cu flori mărunte, Desprinse dintr-un descântec Sau coborâte din vârf de munte. Învăluiți iubirea Pierdută printre stele, Ademeniți feciorii În joc viclean de iele. Voi fermecați izvoare Să se transforme-n rouă, În mrejele pădurii Să nu mai știi când plouă. Doar cerul vă dezleagă Din ițele-ncîlcite, Doar timpul mai cunoaște Descântece șoptite. În nopți de sânziene Iubirea se așterne.
Versuri și pictură Liliana Răcătău Din volumul „Un an de poezie”
Zbor spre înălțimi 