GEORGE GÎTLAN
„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”
cu litere de plumb apăsător,
ca o piatră de mormânt
sub care ultimul cuvânt
își va dormi, chircit, întâiul dor.
și cerul violet o să mă mustre,
în ochii grei se va stârni potop,
se va întuneca pământul tot,
deasupra locuințelor lacustre.
„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Camelia Corina Boț
Tăceri
DACĂ MÂNĂ TA TACE
E PENTRU E O SCOICĂ, Atunci,
Asurzitor de liniștită e uitarea,
nu am rămas decât cu o tăcere
dincolo de clipele fulguite de sublim,
nu ești decât o amintire ce traversează
prin clipele mele de somn, de împăcare,
o limpede lacrimă de îndurerate,
erai frumoasa din poemul neterminat,
o silabă nespusă cu toată durerea,
dragostea nu are început, doar curge
între două tulpini însetate, ce se urmăresc,
semințele strânse într-o înfiorare,
ochii tăi au limpezimea cerului,
sânt sfârșit de iubirea ce poartă
tăcerea numelui tău asemeni dorului
fără margini, în soapte strivită,
nimic din această lume, dincolo
nemuririle secundelor. forța
gândurilor, a îmbătrânirilor hapsâne,
de acea te chem în visurile mele
atât de reală, atât de luminată,
nu pot să număr ìndoielile,
atâta pot, să respir pentru tine!
Redactor: Ionuț Pande
Redactor sef: Camelia Corina Boț
Lacrimi prin… toamnă
Covor de frunze arămii
Calcă pașii mei, cu sfială,
Știind că fiecare frunză
E-o lacrimă de pom, amară.
Știu, toamnă dragă, ești pe drum
Și ce grăbit îți este pasul…
Aș vrea o clipă să-ți vorbesc,
Dar lacrima-mi îneacă glasul!
Plânge și cerul plumburiu
Și plâng și eu, cum fac ades,
Sub alba tâmplă, găndu-mi spune:
„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers!”
Și printre lacrimi și suspine,
Poeme-ntregi am să-ți scriu, doamnă,
Și-n păr ți-oi prinde crizanteme
Ce-au înflorit în zi de toamnă!
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Camelia Corina Boț
Premiul I, poezie –
„Colecționarul de răni” de Teodor Dume
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut…
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat
nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept…
Redactor: Vaida Mihaela
Redactor șef: Camelia Boț
Valuri în apus
– Mira Minu-
Când doar o licărire, o geană de lumină
Mai arde peste mare și-n zare se anină,
Melancolia vine din nou pătrunzătoare,
Și-mi poartă gândul fraged, de-aici… în depărtare…
Peste pământuri arse de vipturi în explozii,
Sorbind răcoarea serii cu gust fin de ambrozii…
Of, roadele-i răscoapte jertfite-i sunt uitării!
Ori dorm culegătorii, ori n-au răspuns chemării!
De-ai îndrazni, o, suflet, să schimbi amaru-n bine,
Puterea ta să stoarcă poeme, din suspine!
Să-l faci să înțeleagă pe omul mic că-i mare,
Când viața își trăiește în binecuvântare!
Când ceasul din perete mai tare scânteiază,
Cu timpul pus pe cruce, iar clipa sângerează,
Oprește-l, suflet magic, pe om din goana-i goală
De sens, căci, iată, vara … apune, vântul spală
Cetăți de jurăminte pe care și le face
Și, val slăvit de mare, mai înțelept se-ntoarce!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț
Motto:
,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”.
Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului.
ÎNĂLȚARE – acrostih
Înaintea zâmbetului stă
Numai sărutul limpezit în seninul
Ăstui veac prea răsfățat.
Lumina cuvântului cernut din stele
Ține tinerețea vântului netrist în brațe iar
Aroma de rouă necălcată își adună culoarea din tăcerea
Rodului trimis pe-o umbră printre veacuri –
Este anotimpul de catifea, Doamne, cum să fac să îl opresc?
(I)
Motto:
,,Îți pot spune
o infinitate de cuvinte
care să te mângâie-n
nopțile pustii,
îți pot așeza
pe pulpa degetelor
fluturi în culorile
curcubeului”.
(Camelia Corina Boț)
Am tras între două zâmbete
PRIMA BRAZDĂ de rouă
care-mi cheamă așteptarea
de catifea să fie temelie
pentru o altă ÎNĂLȚARE.
Doar clipa unui sărut
țese MACII DIN OCHI INSÂNGERAȚI
fără a privi înapoi. Așa își adună
vântul o ÎNNOIRE de albastru
pentru atunci când nuferii
își vor face o temelie de sinceritate
în seninul gândului rătăcit
într-O LUME-NCHISĂ-N MINE…
SUNT UN PUMN DE LUT înaintea
fiecărui bob de rouă netristă.
Azi, EU CU MINE, scriem amintirea regăsiri
în VOCEA SINELUI cusut în lumină.
Cele TREI FAPTE DIVINE
Umbra pictată cu rouă și câteva
ÎNTREBĂRI INERENTE adună
culoare de ILUZIE pribegită
iar TULNICUL VREMII tace
PRINTRE SPINII LUMII.
Într-o altă ÎNĂLȚARE o VIZIUNE
își adună adierile în
SUNETUL LINIȘTII care-i zâmbește
unui GRĂUNȚE DE LUMINĂ…
EU NU POT să adun gândul în seninul altui timp
mereu ÎȚI CAUT PREZENȚA
în fiecare curcubeu rătăcit între două tăceri.
REFUZ SĂ MAI ADORM
iar PRIMĂVARA MEA își cheamă cerul
în ACROBAȚIA SUFLETULUI netrist.
AȘ PLECA, DAR mă ține gândul
alături în CICLUL VIEȚII
pentru a culege clipe mângâiate
cu mir.
PĂRȚI DIN MINE aleargă după tăcere
alteori vântul îmi cântă refrenul zorilor
nu știu UNDE SĂ M-ASCUND de tine
trecere prin vis.
Doar AȘTEPTAREA miroase a lumină.
UN NOU ÎNCEPUT își țese adevărul
în umbra albastrului cusut în
CIURUL TIMPULUI…
N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț
II.
Motto:
,,Azi, simt cum
se-ntinde amurgul,
îmi leagănă apele,
clipa când Te renegam,
clipa când am înțeles
că doar prin Tine, eu exist…”.
(Camelia Corina Boț)
Am deschis aripile de rouă
spre ÎNĂLȚARE întru lumină
cuvânt netulburat și rugăciune
,,PRIN TINE, EU EXIST!”, îmi răspunde
ecoul unui sărut trezit.
Apoi, vântul care-și așterne valsul
în liniște cheamă cerul în
limpezimea izvorului
scriind pe cer cu verde-miracol:
,,TU-MI EȘTI ARIPA,
îmi ești lumină și cuvânt,
îmi ești senin cules din răsărit!”.
iar eu mai adaug
NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ și-a început
valsul gândului cules din toamne
În visul cules din glasul sufletului
voi face o TRANSFORMARE
de vânt adunat în cunună
iar tăcerea dintr-o privire
o voi dărui unui sărut căzut
din LICĂRIRE DE STEA.
Printre GÂNDURI PIETRUITE
cu vise și neuitare
vor rodi așteptările zidite în veșnicia
învelită în gând rătăcit cules
din răsărit de vânt care începe
cea dintâi CĂLĂTORIE prin praf.
PURITATEA VIEȚII adună culoare din stâncă
pentru o altă ÎNĂLȚARE a sufletului
în POCĂINȚĂ limpezită în seninul de rouă…
Am pus ICOANE-N RAZE AURII
pentru tine clipă de zâmbet și emoție înrourată
ascult CÂNTECUL STELELOR
și mă gândesc la amintirile pierdute în umbră
azi, EU ȘI SINELE MEU vom face
punte între două tăceri
pentru cuvântul cernut prin visare.
UNICA DORINȚĂ a zorilor
pornește spre podul de gânduri
pentru încă o PLUTIRE SPRE VEȘNICIE…
N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț
III.
Motto:
,,Plutim împreună
prinși în spirala ce ne urcă
înspre veșnicie…”
(Camelia Corina Boț)
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
ÎNTRE LINIȘTE ȘI URĂ
Verile de altădată nu fierbeau așa de tare.
Soarele dădea poruncă razelor dogoritoare,
Să nu-și scuture tot jarul la-ntâlnirea cu pământul
Verde ca o primăvară care s-a-nfrățit cu vântul!
Verile de altădată, blânde ca ochii bunicii,
Umblau prin noapte desculțe, să nu fugă licuricii,
Care coborau din ceruri cu luminile-n spinare,
Să-i vindece de-ntuneric, rând pe rând, pe fiecare!
Verile de altădată ascultau povești frumoase!
Noi eram copiii verii robotind pe lângă case!
Grâul mirosind a pâine era prieten bun cu macii,
Iar la masa demnității se îmbogățeau săracii!
Verile de altădată puneau razelor umbrele!
Cred că printre ele umblă sufletul bunicii mele!
Vântul și-a pierdut răbdarea, între liniște și ură.
Soarele topește vise în paharul cu căldură!
Verile de altădată n-au pe unde să se-ntoarcă,
Cumpătarea se scufundă în adânc cu tot cu barcă!
Poștașul deșertăciunii ne-a adus nota de plată!
Omule, de ce pui cruce verilor de altădată?!
Redactor: Vaida Mihaela
Redactor șef: Camelia Boț
Tată, iar mi-am rupt genunchiul
Uite, tată, sunt iar mică.
Vino, dar, și mă ridică,
Din cel colb, din spinii verii,
Nu știu lecția căderii!
Vino, tată, și mă ia,
Sus, pe norii albi, de nea,
Când strigam în cor, de zor,
Avionul cu motor.
Erai, tată? Nu erai?
Ești acolo, sus, în rai?
Ești pe-o stea? Ori pe vreun nor?
Vieții mele, călător?
Vieții mele, musafir,
Pai de grâu, subțire fir,
Parc-ai fost în altă viață…
Fir fragil de albă ceață…
Flori Cristea
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Gândul meu spre tine zboară…
Violetta Petre
Gândul meu, dulce povară, traiectoria își schimbă
Și pe-aleea toamnei tale, dorul, printre frunze,-și plimbă…
Te găsește-așa frumoasă, ca un răsărit de soare
Și cu dragoste de mamă mi te-alint din depărtare.
Înc-o toamnă-și pune-amprenta peste umeri, peste frunte
Ca și vara mea, dar mie, mi-a pictat tâmple cărunte.
Timpul nu-ți atinge-obrajii, trece doar pe lângă tine,
Riduri nu îți sapă-n piele, că-i e teamă și rușine.
Se oprește lângă tine, te privește și-apoi pleacă,
Lasă doar două secunde pe un număr și-l îmbracă
Tot în verde și albastru, să nu simți că vremea trece
Doar o lacrimă mai veche, în clepsidră să-ți înece…
Iau eu timpul în spinare, anii mi-i așez pe brațe
Și îi car și pentru tine, niciun an să nu te-nhațe…
Să rămâi la patrușiopt înc-o viață și mai bine,
Să îmbătrânesc eu, Doamne, să pun anii tăi pe mine…
Ca să-mi fericești amurgul, când o fi vremea să vină
Și să îmi zâmbești la capăt și să îmi aduci lumină…
Să te știu așa frumoasă, cum te știe-o lume-ntreagă
Și să îți mai spun o dată căt îmi ești, Bety, de dragă…
Redactor: Vaida Mihaela
Redactor șef: Camelia Boț
ASEMĂNARE
Marin RADA
Știam că n-ai să vii
nici azi, nici mâine,
mai e o noapte albă
între noi,
la ușa mea
s-a pripășit un câine,
are ceva-n privire
ca și noi,
În vis te-am întâlnit,
a câta oară,
dormeai pe-un baldachin
deschis,
voiam să te trezesc
când lin coboară,
luminile din stele-n
paradis,
Dar s-a închis fereastra,
părea o baricadă
menită să despartă
cărările din vis,
la ușa mea
s-a pripășit un câine
și are în privire
același dor nestins…
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
